Este de părere Vytautas Landsbergis, primul preşedinte al Lituaniei, care într-un interviu pentru Moldova.ORG se referă şi la alte aspecte ale procesului de integrare europeană, prin care a trecut şi ţara sa.
Republica Moldova, ea încă nefiind independentă, prima a recunoscut independenţa Lituaniei…
Motivele erau evidente – Moldova, de asemenea, aspira la independenţă. Din partea Letoniei şi Estoniei nici nu a fost atât de necesar acest lucru, deoarece am făcut un asemenea pas aproape simultan. Ne-am felicitat reciproc şi în luna mai am constituit structura internaţională de cooperare „Consiliul Ţărilor Baltice“, ca succesoare a Antantei Baltice din anul 1934.
Un oficial lituanian afirmase că Lituania a devenit membru al Uniunii Europene cu 10 ani mai devreme decât prognozau unii experţi europeni. Această reuşită a rezultat din faptul că până în anul 1990 beneficiase de statul unui subiect internaţional sau au fost alte oportunităţi?
În esenţă – da, în structurile democratice (SUA oficial din anul 1940) Lituania era considerată drept ţară ocupată ilegal, juridic existentă şi ulterior. Însă aceasta la propriu nicidecum nu însemna că situaţia trebuie schimbată, şi mai cu seamă – nu determina ritmul de restaurare a statului independent şi modalitatea de avansare spre Uniunea Europeană. Practic, totul se rezolva prin voinţa şi aspiraţia politicienilor lituanieni cu susţinerea poporului.
Sub care aspecte a fost mai dificilă integrarea Republicii Lituania în Uniunea Europeană?
Opunerea Rusiei şi cerinţa categorică a Uniunii Europene de a adopta legislativ obligaţiunea de închidere a Centralei Atomice de la Ignalinsk.
Statutul de membru al Uniunii Europene şi al NATO a influenţat relaţiile cu Federaţia Rusă. Cât de important este acum contextul geografic pentru dezvoltarea ţării?
Atmosfera este mai calmă, pretenţiile sunt nu atât de agresive. Mentalitatea politicienilor ruşi încă mai suferă de complexul imperial, de parcă noi trebuie să aparţinem Rusiei, dar treptat ei conştientizează că noi suntem în alt spaţiu.
Extinderea UE este o temă frecvent discutată. Unii europarlamentari optează pentru extindere, alţii se împotrivesc, susţinând că UE nu mai are capacitatea de absorbţie. Cum apreciaţi şansele de aderare ale Republicii Moldova?
În primul rând, aceasta e problema depăşirii ideilor unor persoane influente, precum că Uniunea Europeană nu trebuie să se extindă spre Est; în al doilea rând, ca un prim obstacol, este împotrivirea Rusiei de a ceda influenţa sa; din acest motiv mai bine de 20 de ani ei încearcă să vă confrunte, să vă dezmembreze şi să vă ţină în rangul unui „stat eşuat”. Dovediţi că faceţi progrese, construiţi o economie şi o politică socială europene.
Ţara Dumneavoastră face parte din “Grupul Prietenii Moldovei” lansat la Vilnius. Care alte proiecte ar fi relevante în acest context al susţinerii Lituaniei în procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană?
„Grupul Prietenii Moldovei” ar putea să-şi asume monitorizarea publică permanentă a programelor de reforme, care duc Moldova spre Uniunea Europeană.
Acordurile de Asociere şi cel de Liber Schimb, Aprofundat şi Comprehensiv, precum şi liberalizarea regimului de vize sunt componente importante ale procesului de integrare. Semnarea acestor documente ar apropia momentul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?
Bineînţeles, doar o parte semnificativă a integrării se bazează pe aceste documente, beneficiind şi de realizările democraţiei.
Republica Moldova tot mai frecvent este vizitată de oficiali europeni. Discursurile lor sunt încurajatoare pentru ţara noastră, dar nimeni nu enunţă când ar putea veni momentul aderării. De un asemenea suspans a avut parte şi Lituania?
Întrebaţi aceste persoane oficiale: „Iar voi, domnilor, ne vreţi în familie ori nu ne vreţi ” ? Dacă da, atunci e posibilă o activitate coordonată atât în privinţa temelor de acasă, cât şi în privinţa foii de parcurs, cu date concrete.
Care repere din experienţa Lituaniei din perioada preaderare ar fi valabile pentru ţara noastră ? La ce aspecte ale acquis-ului comunitar ar trebui să se ţină cont în primul rând?
În primul rând, toate forţele politice din Republica Moldova trebuie să se determine – există oare un obiectiv comun?
Cum s-a desfăşurat în Lituania procesul de conturare a cetăţeniei europene şi implicarea societăţii civile în acest demers?
Societatea civilă se maturiza, treptat trecea de la mentalitatea sovietică, deja familiară, la cea europeană. Aceasta e mult mai important decât acel statut abstract menţionat de DVS, care se obţine nu personal, dar împreună cu ţara.
