Gheorghe este prin puținii meșteri populari care fac rogojine, atât de populare înainte. „Iar acum sunt înlocuite de sintetică. Numai forma a mai rămas, dar nu și materialul natural din papură”, spune bărbatul.
Cât timp soarele nu a secat mlaștinile din apropiere, bărbatul urcă pe motocicletă și pornește în căutarea nuielelor cât mai înalte, dar subțiri de papură, pe care să le usuce cât afară adie un vânt răcoros. Zilele reci de iarnă și le petrece în micul atelier din subsolul casei, unde împletește rogojinile cu grijă.
Deși încă așteaptă ca tinerii să-i bată la poartă ca să le povestească despre vechiul meșteșug, nimeni nu mai vrea să învețe. „Asta-i meserie bătrânească și așa se pierde”, constată cu tristețe meșterul popular.
