De Adriana Agapii/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Trăim şi suportăm veacul globalizării intense a societăţii. Globalizare în care se vrea unitatea popoarelor prin sfidarea a tot ceea ce este neam, limbă, tradiţii şi istorie. O epocă nouă în care ni se impun istorii străine, obiceiurile altor neamuri şi limba altor popoare.
Dar cel mai dureros lucru nu este faptul că acceptăm toate aceste lucruri, ci faptul că nu ne mai interesează cine suntem şi de unde venim. Nu ne interesează să aflăm adevărul istoric al strămoşilor noştri daci, care au fost un popor cu o civilizaţie net superioară celor existente în acele veacuri îndepărtate în întreaga Europă. Şi când cineva încearcă să argumenteze aceste ipoteze cu descoperiri arheologice, cu scrieri ascunse (intenţionat) ale istoricilor antici, strâmbăm din nas şi exclamăm că sunt aberaţii. Iar atunci când ni se spune că provenim de la un popor barbar, care nu ştia nici de mamă, nici de tată şi că „slavă Domnului că au venit romanii de ne-au adus civilizaţia”, credem chiar şi fără probe sau argumente. De ce ne temem de ceea ce suntem? De ce căutăm să fim alţii? Poate cele ce vă voi scrie în continuare vă vor face să vedeţi lucrurile altfel.
Pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic, descoperirile arheologice au scos la iveală, cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 ani înainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8.000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai, cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni), fenicienii etc.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Şi toate aceste descoperiri sunt atestate şi recunoscute de cercetători cu renume străini.
Prima şcoală înfiinţată nu a fost în Grecia Antică, ci pe teritoriul Traciei nord dunărene (anul 1400 î. d. Hr.). Însăşi Pitagora şi-a completat studiile la această şcoală, bazată pe credinţa în zeul Zamolxis şi învăţăturile sale. În Dacia, în acea vreme erau cei mai iscusiţi medici ai timpului.
Istoricul Herodot îi consideră pe cimerieni ca fiind originari din nord-estul Carpaţilor (Moldova de astăzi), cei care mai târziu au migrat în Anatolia, unde sunt cunoscuţi ca cimiry. O parte din ei au migrat şi spre Europa, Italia, Spania, Anglia şi Irlanda, aici sunt cunoscuţi sub denumirea de celţi.
În ceea ce-i priveşte pe romanii care au venit pe teritoriul Daciei „barbare” pentru a duce aici „civilizaţia”, au fost surprinşi că dacii vorbeau limba latină, sau una foarte apropiată de aceasta. Dar de unde? Oare nu tot de la triburile tracilor ce au migrat spre vestul Europei şi au dat naştere altor popoare?
Cât n-ar fi de straniu, teritoriul fostei Dacii a fost râvnit de multe popoare şi a suferit, de-a lungul timpului, dar şi rezistat multor invazii, însă strămoşii noştri au fost de neclintit de pe acest teritoriu, păstrându-şi cu sfinţenie limba, portul, obiceiurile, tradiţiile de acum 7.000 de ani. Iar noi cei de acum, strănepoţii, ucidem tot ce buneii au păstrat cu sânge.
Un alt miracol ce ţine de poporul nostru este faptul că ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri. Acest lucru a fost demonstrat prin analiza minuţioasă a sângelui. Poate fărâma ceea de dac din noi ne va face să ne trezim.
Ce ziceţi, vă puteţi mândri cu cei care au fost, de fapt, leagănul civilizaţiei europene?
Eu, una, mă mândresc, că sunt urmaş de dac.
Fiţi mândri de ceea ce sunteţi şi nu lăsaţi pe alţii să vă intimideze.
