Cel mai mare şi mai scump diamant albastru din lume, botezat Hope, este expus la Washington într-o nouă montură, temporară, valorând un milion de dolari, realizată de un bijutier francez cu ocazia împlinirii a 50 de ani de când preţioasa piatră a fost donată unui muzeu american, relatează AFP.
Fostă bijuterie a Coroanei franceze şi comoară a Smithsonian Institute, piatra de 45,52 carate a fost montată pentru un an pe un colier din platină şi briliante. ‘Dorim să sărbătorim a 50-a aniversare a donării acestei pietre instituţiei muzeelor publice din capitala americană printr-un cadou făcut lumii’, a spus Cristian Samper, directorul Muzeului de Istorie Naturală din Washington, la prezentarea diamantului de mărimea unui ou de porumbel, în noua sa montură.
Muzeul a primit diamantul de la bijutierul american al starurilor, Harry Winston (1896 – 1978). De atunci, este cel mai vizitat obiect de artă din lume, după Gioconda de la Luvru. ‘Nu are preţ. Este inestimabil’, afirmă conducerea muzeului, care refuză să spună care este valoarea pietrei, asigurată, potrivit unelor surse, pentru 250 milioane de dolari.
‘Ce se poate face pentru a face şi mai frumoasă o piatră de asemenea dimensiune şi celebritate? Nu mare lucru’, a arătat designerul de bijuterii Maurice Galli, 81 de ani, căruia i s-a comandat concepţia colierului. Proiectul său a fost ales dintre cele trei propuse de peste 100 000 de persoane care au votat pe internet.
Provenit dintr-o mină din India şi având iniţial peste 100 de carate, el a fost şlefuit de trei ori de-a lungul agitatei sale istorii. Se spune că diamantul Hope, numit aşa după unul din proprietarii săi americani, aduce ghinion celor care-l poartă. Un documentar realizat de Smithsonian Institute, cu titlul ‘Misterul diamantului Hope’, exploatează din plin această legendă. ‘Reputaţia de blestem îl face şi mai fascinant’, spune David Royle, vicepreşedinte al canalului TV Smithsonian Channel.
Se spune că a fost furat din ochiul unei statui hinduse şi vândut de un negustor francez regelui Ludovic al XIV-lea. Diamantul a fost furat în timpul Revoluţiei din 1792, după ce a fost purtat de nefericita regină Maria Antoaneta. Ajunge la casa Cartier la începutul secolului al XX-lea, fiind cumpărat apoi de o femeie mondenă din Washington, care-l punea uneori ca medalion la gâtul câinelui ei.
Când a fost donat muzeului, ultimul său proprietar, excentricul bijutier Harry Watson, l-a trimis prin poştă, împachetat în hârtie de ambalaj maro, lucru care face şi astăzi deliciul admiratorilor diamantului.
După un an, Smithsonian Institute îi va reda diamantului montura sa originală, mai clasică şi datând din anii 1920.
Noul colier va fi împodobit cu o altă piatră preţioasă şi va avea o valoare de ‘aproape un milion de dolari’, urmând să fie vândut în beneficiul institutului, spune Frederic de Narp, preşedinte director general al mărcii de bijuterii Harry Winston.
