Elena Țâcu are 71 de ani și locuiește în satul Hăsnășenii Mari, Drochia. Spune tuturor că are 72 de ani, chiar dacă îi împlinește abia anul viitor, în luna martie.
Lumea din sat și din împrejurimi o știe ca mare meșteră bucătăreasă care are, în desaga ei, la fel ca Moș Crăciun, rețete pentru toate sărbătorile. Elena Țâcu a ajuns în cartea despre satul Hăsnășenii Mari, Drochia, dar și în albumul bucatelor tradiționale din raionul Drochia, care conține peste 100 de rețete tradiționale din zonă.
Rețeta pe care o împărtășește este cea a cartofilor dulci, pe care o știe de la mama ei. Se zice că această rețetă se gătește în așa mod doar la Hăsnășenii Mari. Cartofii dulci îi pregătește în mod obișnuit pentru nepoții ei, dar și pe la praznicuri și alte evenimente legate de moartea unui om. „Tare e mai primită o gălușcuță, un cartof dulce după ce vii de la biserică”, spune Elena, convinsă că oamenilor le plac mai mult cartofii dulci după rețeta veche decât cartofii cu carne, foarte populari astăzi.
Rețeta e simplă, spune Elena, răsfoind în caietul ei cu rețete pe care-l are de 50 de ani. Pentru oala de lut moștenită de la mama ei, Elena:
- pregătește vreo două kilograme de cartofi, un morcov sau mai mulți dacă sunt mai mici, o ceapă, frunze de dafin, pastă de tomate, sare și piper după gust;
- toate ingredientele se curăță, se taie bucăți mari, se amestecă;
- din timp avem pregătit un păhărel de zahăr topit și diluat cu apă;
- după ce amestecăm ingredientele, gustăm lichidul de pe fundul cratiței și mai adăugăm zahăr, dacă nu e suficient de dulce;
- toată această compoziție este turnată în oala de lut;
- apoi dintr-un pumn de făină și niște apă se face un aluat mai tare pe care-l întindem puțin și îl transformăm într-un capac mai gros pentru oala cu legume;
- oala o punem la cuptor pentru aproape două ore, la o temperatură aproximativă de 200 de grade;
- cartofii se scot când sunt moi și parfumați.
Familia Elenei obișnuiește să le mănânce fără pâine, cu murături.
Cât Elena gătește, povestește despre viața ei. Vorbește foarte repede. Asta pentru că a lucrat toată viața vânzătoare și, potrivit ei, a trebuit să răspundă cu viteză tuturor clienților.
Locuiește în casa socrilor ei care astăzi, de fapt, aparține întregii ei familii mari: fiicei, ginerelui și celor trei nepoței. Vreo zece ani a avut grijă de soțul ei, care în urma unor probleme de sănătate, nu putea face mai mult de doi pași de lângă pat. În general, și sănătatea ei a avut de suferit. S-a îmbolnăvit de hernie, apoi a învins cancerul la sân și este recunoscătoare doctorilor care au pus-o pe picioare.
Este bucuroasă astăzi că poate munci într-o grădină mare și avea grijă de nepoți. „Mulțumesc Domnului că am ajuns la 70 de ani”, spune Elena când e întrebată dacă nu îi este frică de moarte. Și-a dorit foarte mult să-și dădăcească nepoții și să ajungă la această cifră, iar odată aici, este împăcată cu ceea ce îi rezervă viața.
Chiar dacă părinții i-au cerut insistent să rămână acasă, să nu se ducă la studii, ea fiind cea mai mică, zice că i-a trecut demult supărarea pe ei. Își amintește despre mama ei că era o femeie blândă și iertătoare. I-a lăsat moștenire oale de lut și alte ustensile de bucătărie prețioase, dar și dragostea față de copii.
Elena spune că pentru femeia de astăzi viața este mai ușoară, pentru că împarte responsabilitățile cu partenerul. Își amintește că ea și-a dat copiii la grădiniță încă fiind bebeluși de un an, că după ce se încheia ziua la grădiniță, îi lua cu ea la magazin. „Înainte erau mai chinuite”, concluzionează femeia.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Editorial and financial consolidation of Moldova.org”. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de un grup de organizații partenere condus de Agenția Slovacă pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, în strânsă colaborare cu People in Need Slovacia și alte organizații. Acesta face parte din programul de consolidare a capacităților în cadrul proiectului “Sprijinul UE pentru instituțiile mass-media locale din Republica Moldova”. Conținutul acestui material nu reflectă neapărat viziunea UE sau a People in Need Slovacia.
