„Pamint al nimanui” („nobody’s land”), „stat falimentar” („failed state”), „stat cu viitor incert” – aceste calificative la adresa RM mai pot fi intilnite si astazi in presa internationala, la 15 ani de la proclamarea independentei.
De parca s-ar fi sfatuit unii cu altii, strainii ignora cresterea PIB-ului si alte „succese” pe calea reformelor si a democratiei, omologate chiar de unii dintre ei. Relatarile tot mai triumfaliste, vacarmul ce-l produc surlele si trimbitele comuniste nu pare sa aiba asupra lor efectul scontat. Ceva e putred in Danemarca Republicii Moldova, si, desi a implinit virsta de 15 ani, viitorul ei pare la fel de cetos, de nesigur, ca la inceputuri.
Vorbind despre obstacolele pe care le intimpina „constructorii” statului moldovenesc, analistii nostri dau vina de cele mai dese ori pe eterogenitatea si problemele identitare si interetnice ale moldovenilor, pe nerezolvarea problemei transnistrene. in ultimul timp insa devine tot mai evident ca motivele esecului sunt in primul rind economice.
Pe ruinele economiei moldovenesti sovietice nu creste mai nimic productiv. Nu se construiesc decit vile luxoase, magazine scumpe, puzderie de benzinarii (uneori cite trei intr-un loc) si, in ultima vreme, case de locuit ale caror locatari muncesc in strainatate. Investitiile in alte domenii vin cu tiriita; agricultura, industria dependenta de agricultura, nu reusesc sa se ridice cu forte proprii in picioare. Stind intr-un picior – cistigurile moldovenilor ce muncesc peste hotare, economia RM isi poate pierde echilibrul in orice moment. Mai vulnerabila chiar decit fata de interzicerea vinurilor moldovenesti, decit fata de ridicarea preturilor la gaze, ea poate fi in fata deportarii muncitorilor moldoveni din Rusia, unde lucreaza circa 50 la suta din muncitorii moldoveni de peste hotare. RM ramine in continuare cea mai saraca tara a Europei, exportatoare de brate de munca si prostituate.
„Ranile” conflictelor interetnice nu se pot tamadui in cadrul unui stat „fara viitor” sau cu „viitor incert”. Acestea continua sa fie zgindarite aproape automat, masinal, ca o scuza la fel de masinala pentru antipatia fata de statul pe care nu ai de ce sa-l iubesti. Pe de alta parte, desi numarul etnicilor rusi si ucraineni s-a redus de aproape doua ori, presiunea mediatica ruseasca nu a diminuat, ci, dimpotriva, s-a intensificat si faptul acesta nu poate nicidecum sa intareasca RM.
Problemele identitare, dimpotriva, isi pierd foarte mult din acuitatea lor, in conditiile in care relatiile cu Rusia si CSI in general nu au avut efectul scontat. Esecul economic al RM face ca tot mai multi moldoveni sa-si lege, intr-un fel sau altul (burse, cetatenie, relatii economice etc.) destinul de Rominia. Rominofobia a devenit defensiva, explicativa, iar unionismul si-a pulverizat puterile. incercarile guvernantilor de a redirectiona energia identitara pe vechiul drum trasat de istoriografia sovietica nu stirnesc nici prea mari reactii de protest, dar nici aclamatii.
Moldovenii par sa astepte ceva. Dar ce? Un raspuns clar nu il vei obtine de la nimeni.
Desi a declarat sus si tare ca urmeaza calea spre integrarea europeana, desi a incheiat si un plan de actiuni UE-RM, putini sunt cei care cred ca guvernarea comunista tine calea spre Vest, si nu se va intoarce, in orice moment, spre Est. Democratia este mimata, intreaga putere concentrindu-se in mina presedintelui RM si a clanului sau care detine, conform unor estimari, circa 70-80 la suta din economia RM. Opozitia e ca si inexistenta.
Nesimtindu-se protejat, cetateanul nu are niciun motiv de respect fata de statul RM. Atasament – nici atita. Marea majoritate a moldovenilor concepe in continuare independenta ca pe o tranzitie, iar statul RM ca pe un stat de tranzitie. S-a schimbat doar orientarea. Daca mai inainte marea majoritate miza pe integrarea in CSI, pe restabilirea vechilor relatii economice din cadrul URSS, sau chiar pe restabilirea URSS, acum miza majoritatii e pe UE. Putini sunt cei care cred ca RM poate iesi de sine statator din criza economica in care s-a prabusit. Daca inainte independenta insemna de cele mai multe ori separare de Rusia, acum independenta este considerata drept separare de UE si de Rominia (pentru o parte). Pentru „nici cu unii, nici cu altii” nu semneaza mai nimeni astazi. Probabil, acesta e principalul rezultat a 15 ani de independenta. / Nicolae Negru // Jurnal de Chisinau
