Revenirea fracțiunii PCRM în Parlament denotă calea greșită aleasă de partid încă după alegerile parlamentare ordinare din 5 aprilie 2009. Îngâmfarea și siguranța au adus fostul partid de guvernământ în pragul unui dezastru politic. Declarațiile din seara de 5 aprilie ale lui Vladimir Voronin, pe atunci încă președinte al Republicii Moldova precum că PCRM nu va discuta cu nimeni în ceea ce privește alegerea șefului statului, că opoziția singură va veni să-și propună votul, a fost prima greblă pe care au călcat comuniștii. Acțiunile din 7 aprilie și cele care au urmat, prin discreditarea opoziției, arestările și maltratările din comisariate, au deturnat balanța în favoarea opoziției, iar plecarea lui Marian Lupu din partid a arătat că în acea forță politică pe nume PCRM sunt fisuri mari.
Ieșirea de la guvernare după 29 iulie i-a determinat pe mai mulți fruntași PCRM să părăsească corabia partidului, unii din ambiție, alții din interese personale. Radicalismul și promovarea unor trucuri mincinoase de mai departe, au mai adus unele fisuri în cadrul Partidului Comuniștilor. (Ideea că inundațiile din vara lui 2010 ar fi fost provocate de explozia digului din Hâncești pentru a proteja orașul Galați, cu toate că acesta se află mult mai sus din punct de vedere al altitudinii. Sau parada cu Monitorul Oficial al României, care până la urmă s-a dovedit a fi un fals, ș.a.)
După alegerile anticipate din 28 noiembrie, Partidul Comuniștilor a decis să nu participe la alegerea șefului statului. Odată cu plecarea grupului Dodon, problemele din PCRM au devenit vizibile mai ales cele legate de lipsa de comunicare între conducerea partidului. Grupul care a pus capac la toate a fost cel condus de Vadim Mișin, probabil ultimul la care s-ar fi putut gândi atât membrii, cât și votanții PCRM-ului. Boicotarea ședințelor plenare ale parlamentului pe durata a 5 luni și retragerea licenței NIT a determinat conducerea partidului să revină la ședințele legislativului. Scopurile declarate ale acestei reveniri sunt vechile dorințe ale comuniștilor, dar de facto au revenit deoarece tribuna parlamentară este unica șansă de a mai transmite populației mesajul partidului.
Deși tot mai multă lume anunță demolarea PCRM-ului, acest partid mai păstrează șanse să revină la guvernare. În primul rând acesta este unul dintre cele mai vechi partide din Republica Moldova, care are structuri în toate localitățile țării. În al doilea rând, majoritatea covârșitoare a votanților comuniști votează mai degrabă simbolul decât persoanele sau personalitățile care vin să le transmită mesajul. Un alt AS pe care îl are PCRM-ul la moment este lipsa progreselor guvernării AIE, creșterea prețurilor și lipsa de încredere în ziua de mâine.
Totuși cu trecerea anilor votanții care merg și susțin simbolica mai mult decât mesajul, devin pe an ce trece tot mai puțini din motive naturale, în asemenea condiții nereformarea PCRM și lipsa unor noi lideri moderați, pragmatici și flexibili, ar putea reduce șansele partidului și mai mult, mai ales că pe flancul de stânga devine sufocant.
De Constantin Uzdriş
Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția portalului Moldova.ORG
