Cântărețul moldovean Pasha Parfeni a fost unul dintre puținii care au luptat pentru libertate. Iar asta l-a costat totul.
O vedetă locală, Pasha Parfeni, era pe cale să urce pe scenă. Dar nimeni nu era pregătit pentru ceea ce plănuia acesta să facă. Era o seară târzie de vară în august 2016. Oamenii s-au adunat în centrul Chișinăului pentru un concert național. Armata mărșăluia victorios prin oraș.
Moldova sărbătorea 25 de ani de independență față de Uniunea Sovietică.
Dar nu prea era nimic de sărbătorit. Partidul Democrat din Moldova, sub conducerea oligarhului Vlad Plahotniuc, prelua controlul asupra majorității aspectelor din țară: sălile de judecată, poliția, guvernele locale și băncile. Între 2016 și 2019 el a controlat Moldova prin șantaj și teroare. Plahotniuc este, de asemenea, legat de „furtul secolului”—delapidarea a 1 miliard de dolari din băncile moldovenești în 2014. Transparency International a numit Moldova un „stat capturat”. Parlamentul European a votat mai multe rezoluții în care condamna capturarea statului de către oligarhi.
De teamă, oamenii își coborau vocile când îl menționau pe „păpușarul” Plahotniuc.
Concertul din inima orașului era pe cale să înceapă. Conducerea Moldovei stătea în fața scenei, dar un gard separa VIP-urile de restul oamenilor. Un muzician îndrăgit, Parfeni, a pășit pe scenă și a spus la microfon: „sunt absolut sigur că toți visați la o Moldovă liberă de corupție și oligarhi.”
Și-a descheiat cămașa și a dezvăluit mesajul #NuPlaha pe tricoul său. #NuPlaha devenise un mesaj popular folosit de cei care se opuneau creșterii puterii lui Plahotniuc (Plaha fiind una dintre poreclele lui Plahotniuc). Publicul a rămas mut. Oamenii erau uluiți. În câteva minute, mesajul s-a răspândit ca focul pe rețelele de socializare. Era rar să vezi pe cineva luând atitudine publică împotriva oligarhului. Într-o țară care aluneca în dictatură, acesta a fost un act curajos.
Ce l-a determinat pe Pasha să facă acest pas?
Opt ani mai târziu, ne-am așezat cu Pasha să reflectăm. „Pe atunci, ministrul culturii mi-a spus că, dacă nu scriu nimic nepotrivit despre guvern, mă va invita la toate concertele de stat,” își amintește el. Asta i s-a părut necinstit. „Minciunile aduc probleme și lucruri neconstructive în viața ta. Ele sunt o greșeală în formula fericirii.”
Ultima picătură a fost când a văzut că așa-zișii lideri și elitele țării erau în fața scenei, separați de publicul general printr-un gard. A decis atunci că era momentul să ia atitudine, sperând că mulți îi vor urma exemplul.
Asta nu s-a întâmplat.
„Aveam relații bune cu toată lumea,” a spus el. „Nu mă așteptam să fiu complet trecut pe lista neagră.” După ce și-a rupt provocator cămașa pe acea scenă, i s-a interzis să mai cânte oriunde – la concertele de stat, posturile de televiziune și radio, restaurante și chiar la evenimente private. L-au blocat total.
Majoritatea muzicienilor s-au ferit să ia astfel de poziții, dar un alt cântăreț, Cătălin Josan, a rezistat și a vorbit și el.
În aceeași toamnă, în 2016, a cântat în fața unei mări de moldoveni care fluturau steaguri ale Uniunii Europene și ale Moldovei: „Măcar pentru o melodie, haideți să ne reunim. Să ne amintim cine am fost și cine suntem,” a cântat Josan. Publicul murmura împreună cu el. Un banner lângă el spunea: „Să ne luăm țara înapoi.” Cercurile sale de prieteni se restrângeau. Oamenii cu care credea că împărtășește aceleași valori se retrăgeau și se distanțau de el.
Amintindu-și de acea zi, Cătălin spera că va aduce speranță și putere oamenilor care credeau că lucrurile nu se vor schimba niciodată. Tatăl lui Cătălin, Nicolae Josan, a urcat și el pe scenă. Nu era prima dată când duo-ul tată-fiu interpreta această melodie împreună. Cântase cu tatăl său încă de când era copil.
La sfârșitul anilor 1980, tatăl său, Nicolae Josan, fusese pe baricade exact în același mod și și-a luat fiul cu el. Înainte, moldovenii luptau împotriva comunismului, acum împotriva corupților experimentați. Părea că muzicienii moldoveni continuau să lupte împotriva aceluiași rău.
„Am simțit că lucrurile încă nu se schimbaseră. Treizeci de ani de independență, dar cenzorul este încă aici,” își amintește Cătălin.
Diaspora a venit în ajutor
Aproximativ un milion de moldoveni trăiesc în străinătate și sunt activ implicați în politica țării. Mulți dintre ei au plecat în căutarea unei vieți mai bune, dar au păstrat legătura cu familia și prietenii rămași acasă. Ei au continuat să urmărească știrile și să sprijine patria. Sunt adesea profund conectați la ceea ce se întâmplă în Moldova. Odată ce au văzut că Pasha și Cătălin au fost trecuți pe lista neagră pentru că s-au opus oligarhului, au venit în ajutor și i-au invitat într-un turneu.
Pasha și-a luat iubita, Yuliana Scutaru, și au călătorit în lume, vizitând expatriații. Au mers în Canada, SUA, Irlanda și Italia. Au fost numiți „vocile curajoase”.
„Mă simt puțin ca diaspora. Ei m-au ajutat și m-au protejat,” a spus Pasha.
Odată ce Pasha și Cătălin s-au întors în țara lor, timpul lui Plahotniuc se apropia de sfârșit. Plahotniuc a fugit din Moldova în iunie 2019 după ce a fost scos din parlament ca parte a unei schimbări guvernamentale. De atunci, a fost în afara vizorului public.
Înapoi la Eurovision
Popularitatea lui Cătălin și Pasha a crescut în Moldova liberă, iar anul trecut, Pasha a reprezentat Moldova la Eurovision pentru a doua oară. El a ajuns în finală, cântând „Soarele și Luna”.
Într-o țară complet democratică, acum este liber să-și exprime opiniile.
„Este un mare confort, să fiu sincer,” concluzionează Pasha. „Dacă s-ar întâmpla din nou, nu aș face nimic diferit.”
Pasha se bucură că următoarea generație de cântăreți moldoveni este mult mai vocală și liberă să vorbească. Cătălin adaugă: „Poate am ajutat puțin prin aducerea curajului.”
Revoluția cântată a Moldovei
Când Cătălin Josan avea trei ani, a cântat „Cântecul Unității” împreună cu tatăl său pe o scenă din Chișinău, lângă parcul Valea Morilor, la Teatrul Verde. „Măcar pentru o melodie, haideți să ne reunim. Să ne amintim cine am fost și cine suntem,” răsuna prin parc. Aici, revoluția moldovenească era în plină floare. Uniunea Sovietică se destrăma, iar moldovenii vedeau o rază de speranță pentru independență. Oamenii mărșăluiau prin oraș, cerând libertate.
Muzicienii și scriitorii visau să se reunifice cu România, așa cum era Moldova odată.
Misha Țurcanu e organizator de evenimente și director creativ, provine dintr-o familie de scriitori și artiști. Era doar un copil atunci, dar își amintește poveștile despre cum elita culturală se aduna într-o comunitate închisă lângă Orheiul Vechi, la aproximativ 40 de minute de condus de Chișinău. Spune că muzicienii și-au apărat valorile de-a lungul existenței Moldovei. Misha explică că rezistența a început în anii 1970, când Moldova era încă parte a Uniunii Sovietice. Acolo, lângă pădure și dealuri, au început să viseze și să cânte despre libertate și democrație. Plângeau pentru țara sfâșiată, văzând Moldova ca parte a României.
Unul dintre cei mai cunoscuți revoluționari și cele mai puternice voci ale acelei perioade au fost cuplul Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Au murit într-un accident rutier în România, pe 29 octombrie 1992. Mașina lor s-a izbit de un copac. Nu este pe deplin clar ce s-a întâmplat în acea noapte. Unii oameni cred că au fost uciși din cauza opiniilor lor puternice.
În timp ce multe alte țări post-sovietice sunt cunoscute pentru revoluțiile lor cântate de la sfârșitul anilor 1980, și Moldova a avut o mișcare pro-libertate. Doar că nimeni nu vorbește despre asta. Această poveste a fost acoperită de poveștile despre corupție și oligarhi care au urmat curând.
Autoare: Marian Männi și Tiina Kaukvere
Material realizat de Journo Birds, pe care le poți găsi pe Facebook sau Instagram.
