Bucovina este darnică în culori și în comori care mai de care. De Țara Fagilor te îndrăgostești, de ea ți-e dor atunci când ești în căutarea a ceva frumos, deosebit. Locuri de poveste și oameni care știu să-ți vorbească dulce și cald… despre tot. Fiecare bucovinean are o poveste, fie că e una veche cu domnitori și boieri, auzită de la moși și strămoși, fie că e una mai nouă, inventată chiar de el, în care eroi sunt primari sau președinți de țară. Toți, adică toți cu cei care am discutat eu, nu au uitat, însă, să vorbească despre perlele spirituale – mănăstirile și bisericile. Ele sunt coroana de minuni a Bucovinei. Continuăm călătoria spirituală prin Țara Fagilor. De data aceasta drumul duce spre Mănăstirea Humor.
La fel ca celelalte surate bucovinene, cu fresce exterioare (Sucevița, Voroneț, Arbore și Moldovița), și Mănăstirea Humor este căutată pentru frumusețea fără egal, pentru faptul că ține mereu aprinsă candela credinței, pentru că face parte din Patrimoniul UNESCO. Această perlă bucovineană se află într-ul sat cu un toponim sugestiv – Mănăstirea Humor, iar strada pe care e situată are numele ctitorului – Toader Bubuiog.
Tradiția își face loc pe mica stradelă ce duce spre vechiul sfânt locaș. Până la porțile mănăstirii pot fi admirate, dar și cumpărate covoare, carpete, ii, catrințe, ouă încondeiate etc. Înainte de a ajunge la Mănăstirea Humor se află o impresionantă biserică – biserica satului. Am trecut pe la ea în zi de duminică. Era arhiplină, iar mai toți creștinii îmbrăcați în port popular, după tradiția locului. Și așa e duminică de duminică, și așa e de sărbători. Așa-i stă bine unui om dacă ține la moși și strămoși, îmi spune o bătrânică. Treceți pe la mănăstire, mă îndeamnă părintește.
Pisania spune că actuala biserică a Mănăstirii Humor a fost zidită la 1530 “cu cheltuiala şi osteneala logofătului Teodor Bubuiog şi a soţiei sale Anastasia”. De altfel, ctitorul sfântului locaș era frate după mamă cu domnitorul Petru Rareș.
Sunt destule dovezi care arată că aici a existat o vatră monastică mult mai devreme. Încă pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun a fost biserică, ruinele căreia mai pot fi văzute și astăzi, chiar în vecinătatea actualului sfânt locaș.
Ajuns în curtea Mănăstirii, privind fresca exterioară, am impresia că am deschis un album de artă. O pictură frumoasă și unică, mesaje sfinte într-o magie de culori. Însă, după accentua istoricul Vasile Drăguţ „…îşi spune cuvântul o sărbătorească orchestraţie de culori calde, pe suportul cărora roşul se detaşează cu strălucire”.
Se spune că pictura exterioară (făcută la 1535, pe timpul domniei lui Petru Rareș) este una dintre cele mai vechi fresce în aer liber din Bucovina.
Impresionante sunt și picturile interioare cu chipuri de sfinți și diverse teme din Biblie. Mănăstirea Humor este interesantă și din punct de vedere arhitectural. Este primul sfânt locaș ce are pridvorul deschis și o tainiță (în timpurile grele aici erau păstrare lucrurile de preț).
La Mănăstirea Humor este și un turn de apărare. Acesta a fost înălțat la 1641, la porunca domnitorului Vasile Lupu.
Călătoria spirituală prin Bucovina continuă. Mâine veți afla despre o altă ctitorie de seamă din Țara Fagilor – Mănăstirea Moldovița.
