Este de părere Victor Koroli, managerul proiectului „Remitenţele dezvoltă comunităţile în Moldova”, susţinut financiar de UE şi implementate prin intermediul Hilsfwerk Austria International.
– Domnule Victor Koroli, fiecare proiect are scopuri şi obiective concrete. Care sunt acestea pentru proiectul „Remitenţele dezvoltă comunităţile în Moldova” ajuns la finele implementării?
– Scopul proiectului „Remitenţele dezvoltă comunităţile în Moldova” este să propună modele prin care cetăţeni ai Republicii Moldova, migranţi sau rude de gradele 1 şi 2 ale acestora ar putea să dezvolte o afacere în ţara noastră, ca remitenţele care vin în Republica Moldova să fie investite eficient. Ne propunem ca cele 7 % din remitenţe implementate în antreprenoriat să fie în creştere. În acest context amintesc că a fost lansat un studiu „Contribuţia remitenţelor la dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii”. Include 25 de investigaţii ale unor afaceri, dintre care 7 susţinute financiar de UE şi implementate prin intermediul Hilsfwerk Austria International, iar 18 ale migranţilor care şi-au lansat afacerile pe cont propriu, fie au împrumutat bani de la priteni, colegi, fie au luat credite din bancă. Or, nu sunt doar istorii de succes, deoarece în afaceri sunt şi situaţii triste, tragice chiar. Unele afaceri au suferit eşec, din diverse motive, fie investitorii că nu erau bine informaţi, fie că au investit în domenii pe care nu le cunoşteau, au avut probleme de ordin financiar sau birocraţia autorităţilor locale nu le-a permis să evolueze. Motive sunt diverse. Oricum, cele descrise sunt ca nişte lecţii pentru cei care doresc să iniţieze o afacere, sunt oameni concreţi care au parcurs drumul de la lansarea afacerii pînă la primele rezultate – mai mult sau mai putin îmbucurătoare. Sunt modele care ar permite migranţilor să-şi creeze o imagine despre şansele de investiţie eficientă în Republica Moldova, despre oportinităţi şi riscuri. Toate acestea transmise din prima sursă.
– Aceste 7 proiecte, susţinute financiar de UE, ar putea fi continuate, extinse prin alte finanţări tot din fonduri europene?
– Noi dorim ca în ţara noastră să existe cât mai multe proiecte finanţate din exterior, deoarece activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii este cheia succesului în decorul investiţional. Ar trebui să fie un dialog constant despre obstacolele apărute în calea acestui proces, problemele cu care s-ar confrunta migranţii dacă ar investi, dar şi despre oportunităţi şi avantaje, deoarece concetăţenii plecaţi de mai mult din Moldova nu cunosc realitatea la zi. S-a studiat şi s-a constatat ca suma economiilor deţinute de moldoveni se cifrează la 10 miliarde de dolari şi ar fi bine dacă această sumă ar fi investită în economia ţării noastre, însă această investiţie nu poate să aibă loc într-o manieră necondiţionată. Migranţii au unele aşteptări, condiţii faţă de guvernanţi. Trebuie să recunoaştem că Guvernul are mari restanţe faţă de cetăţeni, inclusiv faţă de cei plecaţi peste hotare. Este oportun ca să fie conjugate eforturile pentru a crea un climat investiţional favorabil şi atractiv, cu o legislaţie viabilă în acest context, care ar contribui la aducerea cât mai multor finanţări pentru dezvoltare, ca oricine doreşte, nu numai migranţii, să poate accesa credite sau granturi ca să poate să iniţieze şi să dezvolte o afacere. Cadrul legal în acest context este bun, comparativ cu cel din alte state, dar trebuie să fie şi funcţional, valabil pentru toţi cetăţenii fără excepţii, să fie protejată investiţia, proprietatea privată. Trebuie discutate şi alte aspecte ce ţin de investiţii, de modalităţile de finanţare, pentru că unii concetăţeni au deja afaceri în străinătate şi ar putea aduce în Moldova aceleaşi tehnologii.
– Una dintre condiţiile concursului de obţinere a granturilor în cadrul proiectului „Remitenţele dezvoltă ciomunităţile din Moldova” era ca şi aplicantul să aibă o cotă parte investiţională. Toate cele 7 proiecte au avut acelaşi raport – investiţie proprie şi finanţare europeană sau acesta era în funcţie de suma totală a proiectului?
– A fost un concurs foarte mare. Din zona-pilot a proiectului care a cuprins raioanele Orhei, Teleneşti, Şoldăneşti, Rezina au parvenit 33 de idei de proiect. Juriul independent a selectat pentru finanţare şi implementare 7 proiecte. Au fost condiţii generale pentru toţi participanţii, însă, părerea mea, s-a ţinut cont, în primul rând, de aspectul inovaţional. De exemplu, laboratorul mobil pentru extragerea mierii de albine nu are analog în ţara noastră, acest model fiind foarte important pentru domeniul apiculturii, unul strategic pentru Republica Moldova. După cum se ştie, sunt înregistraţi peste 4000 de apicultori şi vreo 15 mii de amatori. Pentru aceştia laboratorul ar fi un model de cooperare, care oferă noi posibilităţi de lucru. Un alt laborator – cel electotehnic este tot o noutate pentru ţara noastră, a fost importat din Ucraina. Se întâlneşte, desigir, în mullte ţări europene, dar costul lui este cu mult mai mare decât posibilităţile proiectului. Ca o concluzie generală – cele 7 afaceri implementate în cadrul proiectului prezintă interes, având acest aspect al inovaţiei, al noutăţilor tehnologice. Şi mă bcuur că în spatele acestor proiecte sunt adevăraţi entuziaşti, care au ştiut să-şi argumenteze ideile, intenţiile de afaceri. S-au reunit cu familia şi au lansat propria afacere, deschizînd noi locuri de muncă şi investind eficient banii adunaţi în străinătate. De multe ori, peste hotare au făcut altceva decât calificarea lor, vocaţia lor. Au investit mult în educaţie, în pregătirea profesională şi ar fi fost păcat dacă nu îşi materializau cunoştinţele acumulate în anumite domenii. Ei au devenit mai responsabili, cu o altă gândire şi capacitate de a analiza o situaţie creată. Acum ei îşi menţin statutul social pe care îl merită fiecare.
– Uniunea Europeană a alocat mijloace financiare pentru procurarea utilajului, inventarului necesar în implementarea proiectului. Cum este monitorizată activitatea acestor afacerii?
– Aşa este. Capitolul monitorizare este unul foarte consistent. Sunt utilizate diverse instrumente şi modalităţi în monitorizarea acestor afaceri. În primul rând, sunt vizitele în teren, vizitele de documentare, în cadrul cărora se monitorizează implementarea corectă a proiectului la etapa dată. În acest context menţionez rolul mass-media, unul foarte important, deoarece se realizează diverse emisiuni, filme documentare, se scriu articole, comentarii. Astfel, în era tehnologizată este mai simplu de monitorizat o activitate. Şi este îmbucurător faptul că aceste istorii de succes, modele care pot fi preluate sunt prezentate pe larg cetăţenilor. Ei merită toată admiraţia pentru că au sfidat obstacole multiple pentru a reveni acasă, demonstrând că, deşi foarte greu, şi la noi se poate de iniţiat şi dezvolta o afacere. În aşa mod se dezvoltă comunitatea, şi principalul – se reântregesc familiile, cetăţenii noştri nu mai pribegesc prin lume. Ei mai argumentează că dacă ai idei şi mergi cu încredere spre materializarea lor, atunci poţi să reuşeşti, iar dificultăţile sunt temporare… Aceste concluzii le am după discuţiile cu beneficiarii proiectului, după vizitele întreprinse în localităţile unde se implementează aceste proiecte.
– Domnule Koroli, Uniunea Europeană finanţează şi alte proiecte menite să susţină migranţii moldoveni, mai este şi proiectul guvernamental „PARE 1+1”. Care este diferenţa între ele, ţinând cont de faptul că scopul lor este acelaşi?
– Deşi scopul pare a fi unic, între două proiecte există diferenţe mai mari sau mai mici. Trebuie să menţionez că primul a fost lansat proiectul „Remitenţele dezvoltă comunitate din Moldova”, apoi „PARE 1+1”. Or, părerea mea este că ar fi bine să fie iniţiate cât mai multe asemenea proiecte, să cuprindă o arie mai vastă, să fie implicaţi mai muţi concetăţeni ai noştri, chiar pe anumite categorii – poate pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi sau pentru femeile din mediul rural, pentru oamenii trecuţi de o anumită vârstă şi nu pot să se angajeze în câmpul muncii. Dacă există mai multe metode de finanţare, concurenţa este mai mare. De aici rezultă lucruri de durată, valori adevărate. Să vorbim concret de diferenţa între proiectele menţionate. Cei care au aplicat pentru proiectul „Remitenţele dezvoltă comunităţile din Moldova” nu trebuiau să investească nimic iniţial. Am oferit granturi de la 10 la 15 mii de euro pentru utilaj şi inventariu care a fost achiziţionat şi donat beneficiarilor. Şi va fi transmis în proprietatea lor la încheierea proiectului, noiembrie anul curent. Pe când proiectul „PARE 1+1” are alt concept. Trebuie să se investească 400 de mii de lei, apoi 200 de mii de lei se restituie câştigătorului de proiect. Nu este o suma prea mare, dar întâlnim oameni care spun că nu pot să acumuleze aceşti bani. Mai este încâ un aspect – lipsa de încredere a migranţilor faţă de autorităţi, pentru că aşa cum spuneam, Guvernul are restanţe mari faţă de migranţi. Şi anume prin proiecte implementate corect, eficient, transparent această încredere se poate de recăpătat.
– După încheierea acestei etape a proiectului, noiembrie 2013, va urma o altă etapă, o extindere în altă zonă a ţării, deoarece doritori să aplice pentru granturi europene sunt tot mai mulţi după ce s-au familiarizat cu istoriile de succes ale celor 7 beneficiari ai proiectului?
– Desigur, şi noi, şi societatea ne dorim să continuăm acest proiect sau să fie lansate proiecte similare. Am aplicat deja pentru obţinerea finanţării de proiecte. Intenţionăm să diversificăm domeniile. Or, noi vedem iminent un Fond de Dezvoltare, care să ofere posibilitate oricărui cetăţean să obţină mijloace financiare ca să dezvolte o afacere.
