Mihai Roşcovan, director la Business Consulting Institute, a participat recent la Conferinţa Mării Negre „Integrarea Regională şi Creşterea Inclusivă”, de la Atena, care a întrunit delegaţii din 12 ţări din regiune. La conferinţă au fost luate în dezbatere mai multe chestiuni, cum ar fi dezvoltarea economică, promovarea comerţului, extinderea infrastructurii regionale, sărăcia în contextul crizei financiar-economice globale.
Natalia Hadârcă
– Dle Roşcovan, potrivit guvernanţilor noştri, RM aproape că nu este afectată de criza financiară, resimţită atât de acut în alte ţări. Cum se manifestă criza în lume?
– Nu există ţară pe care criza economică să o ocolească. Statele care până acum au avut o considerabilă creştere economică, au realizat reforme, şi-au diversificat pieţele de desfacere a producţiei etc. sunt mai imune la efectele crizei şi, evident, vor reveni la normal într-o perioadă mai scurtă. Criza se manifestă, în principal, prin reducerea exporturilor şi a importurilor, prin reducerea investiţiilor şi creşterea numărului de şomeri, prin micşorarea rezervelor valutare şi deprecierea valutelor naţionale. În ţările care au mulţi cetăţeni ce muncesc peste hotare – prin reducerea remitenţelor şi chiar reîntoarcerea emigranţilor.
– Ce ar putea învăţa RM de la alte state din regiune?
– Azerbaidjanul, de exemplu, are performanţe în ceea ce priveşte îmbunătăţirea mediului de afaceri, iar Turcia dispune de un regim foarte atractiv pentru investiţii. Armenia, pe lângă realizarea unei creşteri durabile consistente (de peste 10% anual), în ultimii şapte ani a redus de trei ori gradul sărăciei. Astfel, criza a găsit aceste ţări mai bine pregătite, prin urmare, impactul nu va fi atât de mare asupra lor. Pe de altă parte, reprezentanţii Rusiei şi Ucrainei la Conferinţa de la Atena au semnalat ritmuri sporite ale recesiunii economice în ţările lor. Parţial, aceasta se datorează şi faptului că aceste ţări nu au beneficiat de o creştere economică durabilă în perioada precedentă, ea fiind legată de conjunctura favorabilă pe piaţa energetică şi cea a metalelor. Majoritatea investiţiilor au mers la consolidarea structurilor oli-garhice. Chiar dacă s-a redus considerabil numărul săracilor, reformele i-au favorizat pe cei bogaţi care, între timp, au devenit şi mai bogaţi, iar săracii au sărăcit şi mai mult. Situaţia critică din aceste ţări constituie un factor de destabilizare şi pe plan regional şi european.
– Cum se prezintă RM pe acest fundal deprimant?
– Moldova este o picătură neînsemnată în economia din regiunea Mării Negre. Paradoxal, dar criza – care deja şi-a extins tentaculele în mai multe domenii – nu este observată de actuala guvernare comunistă. Din păcate, în toiul „potopului secolului XXI”, comuniştii moldoveni nu au altceva de făcut decât să-şi înregimenteze mai mult de jumătate de guvern în campania electorală. În loc să elaboreze şi să aplice un pachet de măsuri anticriză, care ar atenua impactul recesiunii economice, actualii miniştri se gândesc cum să-şi asigure locuri confortabile în parlament pentru următorii patru ani. La conferinţă s-au adus mai multe exemple ale guvernelor din alte ţări, care au reuşit să mobilizeze şi să consolideze societatea pentru a face faţă provocărilor crizei. La noi însă nu au loc nici măcar nişte discuţii serioase pe marginea problemelor existente.
– În problema crizei financiare, există soluţii general valabile pentru toate ţările?
– Nu există un remediu general aplicabil pentru toţi. Recomandările constau în îmbunătăţirea mediului de afaceri, atragerea investiţiilor, sporirea exporturilor, dezvoltarea infrastructurii etc. Însă fiecare ţară trebuie să identifice soluţii proprii, în funcţie de specificul său. Reprezentanţii Armeniei la conferinţă au prezentat două scenarii de evoluţie a crizei şi măsuri adecvate pentru atenuarea efectelor negative asupra economiei şi nivelului de trai. Georgia are pentru anul 2009 un program grandios de reabilitare a drumurilor cu un buget de peste 520 mln. USD. Astfel, vor fi create mii de locuri de muncă. Moldova, dimpotrivă, nu valorifică nici ceea ce i se oferă. Anul trecut, guvernul a ratat posibilitatea de a obţine finanţare de la Banca Mondială, în valoare de 12 mln. USD, precum şi un împrumut de la BERD de 60 mln. euro. Toate acestea au fost ratate din cauză că guvernul nu a selectat în mod transparent companiile pentru efectuarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor. Astfel, am pierdut posibilitatea de a demara un program cu o finanţare garantată, care ar fi avut efecte pozitive pentru atenuarea crizei economice. Ca urmare a crizei financiare se aşteaptă, pe termen scurt, o diminuare a investiţiilor private. Totodată, această diminuare va fi parţial acoperită prin investiţiile publice. Bunăoară, UE intenţionează să crească finanţarea programelor în regiune de la 450 mln. euro (în 2008) până la 785 mln. (în 2013). În 2009-2010 pentru RM sunt planificate 210 mln. euro. Aceste finanţări nu sunt pur şi simplu nişte cadouri, ci sunt orientate spre realizarea reformelor democratice, în vederea integrării economice în UE. Capitol la care, apropo, noi stăm cel mai prost…
– Multă lume se întreabă cât va dura criza…
– Nimeni nu are un răspuns sigur la această întrebare deoarece criza încă nu a atins apogeul. Cele mai optimiste prognoze spun că situaţia se va stabiliza abia către sfârşitul anului 2010. În cazul Moldovei, cu o economie firavă, necompetitivă, dependentă de remitenţe, atât perioada de recesiune cât şi cea de recuperare economică pot dura mult mai mult. Faptul că guvernul actual nu întreprinde nimic pentru atenuarea impactului crizei ne va costa pe viitor.
– Ce rol are statul în perioadele de criză şi ce măsuri anticriză trebuie luate?
– În condiţii normale, intervenţia statului în economie se cere a fi minimă. Dar în cazul crizei actuale, implicarea statului în atenuarea impactului este primordială. Statul se poate implica prin infuzii de capital în sectorul financiar, prin programe de investiţii publice în infrastructură, facilitarea exporturilor, adică prin acţiuni care ar înviora activitatea economică. În RM politicile şi măsurile guvernamentale trebuie să fie orientate spre îmbunătăţirea mediului de afaceri, crearea oportunităţilor în sectorul de producţie, sporirea competitivităţii produselor, în special a celor destinate exporturilor. Pe scurt, în momentele de criză este probată calitatea guvernării.
