Odată cu aprofundarea crizei politice de la Chișinău, prin culoarele puterii se discută, tot mai insistent, despre necesitatea schimbării sistemului electoral din Republica Moldova.
Cel mai mult la acest capitol s-a expus liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova, Vlad Filat, care pledează pentru un sistem electoral mixt, în care jumătate din deputaţi ar fi aleşi pe circumscripţii electorale uninominale, iar ceilalţi pe liste de partid.
Spre deosebire de PLDM, Partidul Democrat şi, în special, Vlad Plahotniuc sprijină un alt model -“ trecerea la un sistem electoral uninominal absolut, care prevede alegerea deputaţilor exclusiv pe circumscripţii electorale uninominale, cu scrutin în două tururi, în cazul în care niciunul din candidaţi nu reuşeste să acumuleze în primul tur 50% + 1 din sufragii. Din start tind să cred că nu atât partidele, cât persoanele sus menționate pledează pentru schimbarea sistemului electoral.
Astfel, conform scenariului prim-vicepreședintelui parlamentului, din fiecare raion ar trebui să vină câte 2 deputați 32 x2 = 64 , 18 din Chișinău și 8 din Bălți, iar din regiunea transnistreană 11, aceasta în cazul în care cei din stânga Nistrului vor accepta, astfel țara va fi reintegrată. În caz contrar, cele 11 mandate ar putea fi împărțite între cele două municipii.
Susținătorii votului uninominal aduc drept argumente că acest tip de alegere a organului legislativ ar putea da o mai mare legitimitate Parlamentului. Din câte spune legea fundamentală a țării, legitimitate alegerilor le dă respectarea procedurilor legale de alegere și această legitimitate nu poate fi confirmată sau infirmată decât de către Curtea Constituțională. Nu putem spune că un deputat ales pe circumscripție uninominală să fie mai legal decât unul ales pe listă de partid și invers. Un alt argument este că deputatul ar fi mai legat de circumscripția din care a parvenit. Astăzi nimeni nu împiedică deputații să meargă în teritoriu, ba dimpotrivă, legea îi obligă ca în fiecare zi de luni să meargă în teritoriu. O fac sau nu e problema fiecărui deputat și a fiecărei fracțiune în parte.
Deputații PCRM, de exemplu, atunci când sunt întrebați de ce își ridică salariile dacă boicotează ședințele parlamentului, spun că ei muncesc în teritoriu, alta e problema în interesul cui muncesc ei acolo, în interes de partid sau în interes de serviciu, aici legislatorii ar trebui să acopere lacuna.
Revenind la ceea ce ține de atașamentul deputatului de teritoriu, este un argument care ar susține și descentralizarea. În cazul ajungerii la un asemenea sistem de vot, poziția liderilor de partid ar scădea considerabil, deși nu foarte repede, așa cum își închipuie unii. Astfel în legislativ ar putea ajunge afaceriști căpătuiți prin mijloace ilegale, agramați, demagogi, populiști, oportuniști, acesta fiind și un argument al celor care se opun acestui tip de vot. Adversarii uninominalului spun că în Parlament ar putea ajunge persoane întâmplătoare, or Constituția spune că orice cetățean al acestei țări are dreptul de a alege și de a fi ales. Indiferent de sistemul de vot, oportuniștii au avut mereu priză, ca și afaceriștii .
Un alt argument al celor care susțin votului uninominal spune că acesta ar putea reduce corupția politică, ceea ce nu poate fi probat. Un lucru este cert, dacă actualul sistem încurajează corupția politică prin cumpărarea locului în lista electorală, sistemul uninominal poate genera corupția prin cumpărarea mandatului, adică a deputatului ajuns în Parlament. Astfel s-ar schimba direcția fluxului de bani. Ceea ce ar duce la repetate crize de guvern, exemplul cel mai elocvent ni-l oferă țara vecină, România, când la căderea guvernului Ungureanu s-au făcut promisiuni de genul funcțiilor, susținerii în alegeri, atât politice, cât și financiare.
Toate sistemele electorale au plusuri și minusuri, au puncte forte și puncte vulnerabile, din toate cele trei modele electorale inventate de om niciunul nu este perfect. Toate argumentele și contraargumentele enumerate mai sus pot fi ținute sub control dacă organele abilitate cu prevenirea fraudelor nu ar fi politizate și și-ar îndeplini complet funcțiile, dacă alegătorii și politicienii ar avea sau cel puțin ar da dovadă de cultură umană și mai ales politică. Pentru noi aceste lucruri rămân, deocamdată, o perspectivă de durată…
De Constntin Uzdriş
Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția portalului Moldova.ORG
