De Dinu Popa
In anul 2009 Republica Moldova a avut parte de multe incercari in viata ei politica. In luna aprilie oamenii din Chisinau au iesit in strada sa protesteze impotriva alegrilor furate. Au urmat acte de violenta. Dupa ce cladirilor Parlamentului si a Presedintiei li s-a dat foc, a inceput o confruntare acuta intre PCRM si opozitia democratica, fiecare parte incercand sa demonstreze ca cealalta a cauzat violentele. Pentru a-si demonstra punctul de vedere, comunistii au arestat in jur de 500 de tineri. Multi dintre ei au fost batuti crunt in detentie. Citeva femei tinere au fost violate si umilite de catre politisti. Un numar de lideri politici si de afaceri au fost arestati sub pretexte false.
In aceste zile Moldova trece prin noi incercari. Dupa ce opozitia a provocat alegeri anticipate refuzand sa voteze pentru un presedinte comunist, acum a venit randul comunistilor sa decida daca vor sa voteze pentru un presedinte al Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE) sau vor un nou tur de alegeri parlamentare. AIE, o coalitie a patru partide non-comuniste si pro-occidentale, are suficiente voturi pentru a alege un presedinte al Parlamentului, dar nu si pentru a alege un presedinte al tarii. In conformitate cu prevederile Constitutiei R. Moldova, in cazul in care presedintele nu este ales, la anul viitor se vor organizeaza noi alegeri parlamentare.
Cu toate ca situatia din R. Moldova pare sa fie confuza, eu cred ca exista o metoda de a analiza si prezice rezultatele luptei politice de la Chisinau. Acest lucru poate fi facut prin utilizarea unui model din teoria jocurilor, numita Dilema Detinutului (in engleza Prisoner’s Dilemma), descris initial de savantii americani Merrill Flood si Melvin Dresher in 1950 si perfectata mai tarziu de catre Albert Tucker.
Iata cum aceasta dilema teoretica este relevanta pentru intelegerea evenimentelor din R. Moldova. Sursa principala a confuziei de la Chisnau la momentul dat sunt deciziile si actiunile PCRM. Intrebarile care ne framanta acum pe toti sunt: Ce o sa faca PCRM-ul? Vor vota membrii lui pentru un nou presedinte sau isi vor tenta norocul cauzand alegeri anticipate?
Cu toate ca metodele PCRM-ului raman secrete si deciziile lui opace, recent a devenit clar ca acest partid nu mai este o structura monolita. El s-a rupt in doua tabere rivale – moderatii si hard-liner-ii. Liderul fractiunii dure a hard-liner-ilor este ex-presedintele Vladimir Voronin. Printre membrii acestei echipe se regasesc persoane ca Ivan Kalin, Vladimir Mishin si alti reprezentati ai nomenclaturii sovietice de scoala veche, majoritatea lor fiind vorbitori de limba rusa.
Moderatii reformatori au evitat publicitatea pina acum dar se presupune ca ei ii sunt loiali lui Marian Lupu, un defector mai recent din PCRM si noul lider al Partidului Democrat, un partid care este membru al Aliantei pentru Integrare Europeana. Se pare, ca ei au cel putin 12 voturi in fractiunea parlamentara comunista, detinand astfel o patrime din cele 48 de voturi pe care comunistii le au in total in Parlament. Multi dintre acesti moderati, in mod paradoxal, nici nu sunt membri de partid. Unii dintre ei au detinut pozitii ministeriale in guvernele comuniste intre 2001 si 2009, sau sunt defectori din alte partide cum ar fi Eduard Musuc, un fost lider al Partidului Social Democrat. Confruntarea in spatele cortinei a si inceput. Moderatii si-au anuntat prezenta prin difuzarea luna aceasta catre un numar mare de agentii de presa, spre surpriza tuturor, a unui comunicat de presa despre demisia lui Voronin, fortandu-l pe acesta sa se conformeze. Voronin i-a numit tradatori si lipitori si a promis sa-i dea afara din PCRM.
Intr-un fel optiunile celor doua tabere sunt similare cu Dilema Detinutului. Optiunile hard-liner-ilor sunt limitate – ei pot sa-i convinga pe moderati sa coopereze pentru a preveni tranzitia puterii. In caz contar ei pierd orice influenta si vor raspunde pentru toate suferintele pe care le-au cauzat celor din R. Moldova in ultimii opt ani.
Pozitia hard-liner-ilor fiind clara, mingea este pe terenul moderatilor. Daca se decid sa coopereze cu AIE si sa-l aleaga pe Marian Lupu presedinte al R. Moldova, ei s-ar putea bucura de anumite beneficii, printre care ar fi accesul la putere, sau, cel putin, imunitate pentru ilegtalitatile pe care se presupune ca unii dintre ei le-au comis. Daca moderatii coopereaza cu echipa hard-liner-ilor si insista sa fie organizate alegeri repetate, ei au o sansa sa revina la putere si sa mentina status quo-ul pentru inca citiva ani. Si daca decid sa nu faca nimic risca sa piarda totul, fiind pedepsiti mai intai de catre hard-lineri si dupa aceasta de AIE.
Deciziile moderatilor, insa, sunt mai simple unele variabile fiind cunoscute – este clar ca hard-liner-ii nu vor coopera cu Alianta, deci nu exista pericolul ca cele doua echipe sa negocieze separat cu AIE si sa piarda amandoua. Deasemenea, sprijinul pentru AIE este o decizie morala superioara, datorita actelor de corutie si a crimelor care fac parte din arsenalul hard-liner-ilor, metode care au dus Moldova la sapa de lemn.
Exista si realitatea pedepselor pe care hard-liner-ii le-ar putea aplica pentru a mentine disciplina de partid. Aceasta, insa, e o sabie cu doua taisuri, pentru ca frica de pedepse ar putea crea o motivatie in plus pentru moderati sa sprijine Alianta si, prin aceasta, sa elimineze definitiv influenta hard-liner-ilor din structurile de forta, cum ar fi Ministerul de Interne, Procuratura si SIS-ul.
Sper ca moderatii din PCRM sa anazileze atent aceste optiuni si sa ia unica decizie corecta in acest caz — sa ajute Alianta pentru Integrare Europeana sa aleaga un presedinte si prin acesta sa-si resolve dilema lor personala “a Detinutului” si sa ajute R. Moldova sa promoveze reforme si sa se dezvolte.
—
Dinu Popa este un analist independent cu resedinta in Dallas, statul Texas, SUA, absolvent al California State University detinand diploma de master in comunicare. El a imigrat in SUA din Republica Moldova.
