Fie că sunt cocoţate pe deal sau stâncă, fie că „s-au aşezat comod” pe şes sau pe mal de apă, satele dintre Prut şi Nistru au ceva aparte, acel ceva care mereu „îţi face cu ochiul” şi te cheamă. Şi vor să le vezi o altă faţă decât cea cu noroiul pe ulicioare. Te îndeamnă să fii calculat, dar nu prea grăbit, să descoperi miracole, dar nu până la urmă, „să furi” cu ochiul frumuseţile din jur, dar să laşi şi pentru altădată.
Astăzi vă spun despre Nimereuca (raionul Soroca) sat de poveste, situat pe mal de Nistru, care m-a chemat pentru a doua oară. Pentru prima dată i-am admirat frumuseţea acum patru ani, în miez de vară. Vroiam să revăd peisajele de aici inundate de culorile toamnei. Tabloul găsit la Nimereuca (raionul Soroca) e unul absolut încântător.
O iau la pas pe mal de Nistru. În bătrânul râu cerul se uită ca-ntr-o oglindă. Stâncile stau de veghe pe malul stâng, iar pe cel drept, la Nimereuca, căsuţe mici şi garduri tupilate, printre ele îşi face loc o mică biserică. Istoria sfântului locaş se pierde în negura timpurilor. Unii afirmă că bisericuţa ar fi chiar de pe timpul lui Alexandru cel Bun. De la începuturi aceasta a fost doar din lemn, iar, ulterior, pentru a o întări a fost adăugată piatră. Aici, la biserica „Adormirea Maicii Domnului” se află Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Grigore.
Cică toponimul Nimereuca ar fi pornit de la numele boierului Nemirca, care avea moşii în vremea marelui domnitor. O altă legendă spune că satul şi-ar fi „împrumutat” denumirea de la un cioban, care, ajuns cu turma pe malul Nistrului, a exclamat: „Am nimerit!”.
Curios e că Nimereuca apare în documentele vremii la 1436. Însă, există surse care afirmă că satul Nimereuca este atestat documentar la 1624.
Plin de istorie şi frumuseţe, satul Nimereuca, situat la 150 km de Chişinău, dă senzaţia unei călătorii în timp.
După ce povestisem cuiva despre această localitate de pe malul Nistrului – cât de încântătoare, dar şi cât de departe civilizaţie este, am primit o replică interesantă, care cred că pune la ungher orice cârcotaş.
„Dacă e frumos, ce mai contează! Cred că e minunat să faci parte dintr-un tablou rustic măcar o zi. Şi dacă ai împărţi camera cu oiţe sau văcuţe, şi dacă o fi opaiţ în loc de lumină electrică, şi dacă o fi un călcâi de mămăligă în loc de pâine graham… E fantastic!!!”, a exclamat el. Are dreptate omul! Ai venit să vezi viaţa la ţară, aşa cum e ea, cu bune, cu rele…
Şi apoi când observi peisajele de-a dreptul uluitoare, chiar că treci peste orice. Călătoria pe mal de Nistru continuă. Mâine vă voi spune despre o localitate fascinantă – Cerlina.
