Alegerile din SUA reprezintă un subiect important de pe agenda relațiilor internaționale, dominată de provocările generate de “Primăvara Arabă” și riscurile/dificultățile în domeniul securității în diferite regiuni ale lumii, produse de criza financiară internațională și de paralizia Uniunii Europene. Încadrată într-o realitate geopolitică cu o rază de manevră limitată, Republica Moldova este nevoită să țină cont de rezultatul prezidențialelor din SUA, anticipând scenariile relațiilor cu Washington-ul în funcție de afilierea politică a potențialului învingător.
După rundele de dezbateri în care cei doi candidați, Mitt Romney și Barack Obama, ultimul avansează în sondaje din unghiul de vedere al politicii externe. Unul din cele mai recente sondaje Ipsos/Reuters arată că actualul președinte îl depășește enorm pe candidatul republicanilor anume pe subiectele legate de politica externă, într-o proporție de 51%(Obama)-35%(Romney).
“According to a recent Ipsos/Reuters poll, voters believe President Barack Obama is stronger on foreign policy than Mitt Romney by 51-35 percent. The president also enjoys a 47-38 percent advantage on national security and has a 50-35 percent advantage on the war on terror.”
Încheierea procesului de retragere a forțelor americane din Irak și definitivarea agendei pentru retragerea din Afganistan, în paralel cu caracterul mai degrabă pacifist decât belicos al politicii externe americane, l-au recomandat pe liderul democrat drept adept al negocierilor și opozant al războaielor. Acest profil coincide cu preferințele votanților, pe fundalul intensificării dispozițiilor anti-SUA la scară globală și a orientării bugetului american în favoarea politicilor social-economice, împreună cu limitarea esențială a asistenței financiare externe.
Efectul alegerilor din SUA asupra RM
Randamentul pozitiv al mandatului lui Obama pentru relațiile RM-SUA exclude orice probabilitate ca guvernarea de la Chișinău să militeze deschis pentru victoria republicanilor. Vizita vicepreședintelui american Joe Biden la Chișinău și a liderilor AIE la Washigton, împreună cu decizia Congresului american de a aboli amendamentul Jackson-Vanick pentru Republica Moldova, consolidează poziția în favoare democraților.
Legitimitatea externă a guvernării de la Chișinău pompată de SUA a fost folosită pentru a compensa deficitul de popularitate pe plan intern. Pe toată durata crizei politice și până la alegerea președintelui lui Nicolae Timofti în calitate de președinte, conducerea din AIE-2 au profitat de atenția și suportul axei Washington-Bruxelles.
Săptămâna viitoare, bilanțul alegerilor de pe celălalt mal al Atlanticului poate produce schimbări esențiale pentru Republica Moldova în materie de politică externă. În principiu, cât timp democrația moldoveneasca va demonstra progrese minime, orice forță politică de la Washington va fi deschisă să ofere asistență Chișinăului. Dar ceea ce poate afecta Moldova este relația SUA cu actorii geopolitici din regiune, în special cu Rusia.
În cazul lui Barack Obama, politica externă moldovenească va fi influențată mai degrabă de factorii endogeni (confruntarea politică dintre AIE-2 și comuniști, alegeri anticipate sau orice altă turnură de situație), cu condiția ca UE își va păstra funcționalitatea organizațională, iar actualul președinte american reales va reuși să mențină retorica constructivă în relația cu Moscova. Un scenariu previzibil și avantajos pentru Chișinău este posibil, dacă Rusia nu va decide să-și activizeze factorii de influență în regiune:
Eficientizarea administrației din regiunea transnistreană și încurajarea unei competiții între două proiecte de integrare distincte în RM – integrarea europeană pe malul drept și integrarea euroasiatică cu participarea regiunii transnistrene;
Modernizarea misiunii de pacificare din zona de securitatea, ceea ce va însemna perpetuarea acesteia, în locul evacuării definitive și necondiționate, stopate în 2003 după abandonarea Planului Kozak;
Implicarea factorului religios, prin intensificarea opoziției bisericii supuse Patriarhiei ruse față de anumite reforme prevăzute în procesul de integrare europeană (legea anti-discriminare) etc.
Dacă Casa Albă ajunge în gestiunea lui Mitt Romney, criticat aspru pentru gafele comise în timpul campaniei electorale în privința viitorului politicii externe americane, atunci Republica Moldova riscă să devină victima colaterală a divergențelor americano-ruse. Nominalizând Rusia drept amenințarea geopolitică „numărul unu”, candidatul republican și-a demonstrat intenția beligerantă de viitor, dar și faptul că nu este la curent cu realitățile geopolitice curente.
“Romney has been his own worst enemy in advancing his foreign policy agenda. From describing Russia as our number one “geopolitical” foe to his criticism of London’s preparation for the 2012 Olympics, where he was rebuked by London’s mayor and Prime Minister David Cameron, Romney’s foreign policy rhetoric has appeared belligerent, offensive, and out of touch with the realities of global affairs. Romney looks more like a a sabre rattler and less like a president as he tries to project himself as strong, dynamic, and visionary leader on international relations. – Jason Edwards“
În lipsa unor corecții de percepție și intenție, acțiunile SUA împotriva Rusiei pot deveni o provocare pentru lidership-ul de la Chișinău, care va trebui să-și dubleze eforturile pentru a realiza o politică externă echilibrată față de ambii parteneri strategici. Totodată, dacă în coaliția de guvernare vor prevala forțele politice ostile față de Rusia, atunci Moldova riscă să joace de partea SUA, dacă ultimele vor alege confruntarea în locul unui dialog minim cu statul rus. În consecință, Rusia va obține probe suplimentare pentru a justifica necesitatea radicalizării politicii sale în regiune, bazându-se pe avantajele sale geopolitice (conflictele înghețate etc.).
Incertitudinea legată de caracterul viitoarei politici externe a Washingtonului solicită din partea conducerii moldovenești precauție și viziune strategică, dar în primul rând, reținere de la acțiuni bazate pe emoții similare cu cele întreprinse de președintele georgian, Mihail Saakașvili sau liderii “revoluției oranj” din Ucraina. Desfășurarea unei politici echilibrate va permite concentrarea resurselor interne asupra implementării reformelor necesare pentru integrarea europeană, în caz contrar, țara va fi atrasă în animozități cu Rusia, costisitoare pentru economia națională.
