Autor: Oazu Nantoi, consilier municipal
De mai mulţi ani privesc cu ironie la altercaţiile gălăgioase dintre „comuniştii” şi „anticomuniştii” autohtoni. Cauza e simplă – şi unii, şi alţii sunt dintr-o mamă, căreia îi spune „societatea moldovenească”.
După prăbuşirea imperiului sovietic am văzut mai multe modele de comportament şi de schimbare. În unele ţări crimele comunismului au fost condamnate, au fost adoptate legi ale lustraţiei, iar fosta nomenclatură comunistă, laolaltă cu „securiştii”, a fost eliminată din activitatea politică. Cehii şi slovacii, de exemplu, în condiţiile libertăţii râvnite, l-au ales în calitate de preşedinte pe Václav Havel – fost disident cu experienţă de puşcărie în închisorile comuniste. Iar noi, moldovenii (în censul de cetăţeni ai R. Moldova), în condiţiile libertăţii căzute-n cap, continuăm să-i alegem pe preşedinţii noştri din cohorta foştilor membri ai CC al PC al RSSM.
Mai grav e altceva – societatea moldovenească aproape că nici nu s-a opus atunci când V. Voronin a creat ceea ce el numeşte „verticala puterii”. Între noi fie vorba, a putere de la această verticală nici nu… miroase. Deoarece V. Voronin a impus, iar societatea a acceptat ceea ce poate fi numit „piramida lingăilor”. Căci fiece nivel al acestei piramide emană, spre fundurile celor de sus, linguşeală, supunere docilă şi făţărnicie, iar spre cei de jos – aroganţă, dispreţ şi lăcomie. Toate celelalte – republica parlamentară, independenţa justiţiei, autonomia locală, libertatea mass-media etc. – nu sunt decât nişte elemente de decor. Contează doar „iniţiativele îndrăzneţe” de la vârful piramidei, urmate de convulsii de imitare a activităţii la celelalte niveluri.
Iar imitări, după 2001 încoace, avem destule, cel puţin câte una pentru fiece segment de creduli locali şi toate laolaltă – pentru reprezentanţii corpului diplomatic „exilat” în R. Moldova. Avem, bunăoară, „euro-imitarea”, îmbinată cu imitarea luptei pentru liberalizarea regimului de vize, a luptei cu corupţia şi a activităţilor curajoase de reîntregire a ţării. Până la alegerile din 3/17 iunie, Chişinăul de asemenea făcea parte din „piramidă” – cu aceeaşi executare docilă a „iniţiativelor” demagogice venite „de sus”, cu furt nesăbuit şi cu dispreţ faţă de problemele omului de rând. Astăzi, au apărut unele precondiţii pentru realizarea schimbării – avem un primar general nou, care n-are nimic în comun cu piramida menţionată şi cu trecutul comunist. Iar în Consiliul municipal comuniştii s-au ales cu 16 locuri din 51. Chişinăuienii şi-au făcut partea lor de datorie – au smuls capitala din ruşinea „piramidei lingăilor”. Restul ne revine nouă, celor aleşi. Trebuie doar să ne suflecăm mânecile şi să pornim la curăţarea „grajdurilor lui Augias”!
Dar acest lucru nu se întâmplă, chiar dacă la 24 iunie patru lideri de partid – PL, AMN, PPCD şi PD – au semnat un „ ACORD de constituire a unei majorităţi în Consiliul municipal Chişinău pentru anii 2007-2011”. Acordul conţine multe intenţii bune, chiar şi „Asumarea rolului mun. Chişinău de a fi locomotiva integrării europene a R. Moldova”! Însă rămâne o enigmă de ce în baza scopurilor atât de nobile s-a format o majoritate atât de şubredă, de doar 26 de consilieri? Unde-s ceilalţi „anticomunişti”? Mai ales că şi fiecare consilier comunist în parte nu poate să aibă ceva împotriva scopurilor din acord. Nu cumva subiectul târgului a fost niţel altul?
Şi mai apare o întrebare: unde-i semnătura sub acest acord a primarului general? Deoarece, spre deosebire de noi, consilierii municipali aleşi pe liste de partid, Dorin Chirtoacă este persoana în care alegătorii şi-au investit în modul cel mai direct speranţele. Şi lui îi revine o responsabilitate mult mai mare, chiar dacă legislaţia presupune o separare a competenţelor între primar şi consiliu. Semnătura lui este necesară, deoarece soluţionarea multiplelor probleme ale urbei este imposibilă fără o colaborare strânsă, cot la cot şi pe întreaga durată a mandatului, dintre primar şi consiliu. Eu, în calitatea mea de consilier, nu ştiu cum intenţionează primarul general să asigure atingerea scopurilor nobile din acord. Doar nu are de gând liberalul Dorin Chirtoacă să ne trateze pe noi, consilierii municipali, tot aşa cum îi tratează comunistul Vladimir Voronin pe proprii camarazi de partid din parlament?!
Modesta experienţă a democraţiei moldoveneşti a demonstrat în repetate rânduri pe cât de volatilă este încrederea alegătorului. Şi va fi trist de tot, dacă ne vom dovedi incapabili de a trage concluziile din experienţa ADR din 1998, formată şi ea după criteriul „anticomunismului” declarativ. Totuşi, mă aştept la un dialog direct, argumentat şi deschis al primarului general cu toate fracţiunile din Consiliul municipal. Sunt convins că, pe această cale şi în baza responsabilităţii care ne revine, avem toate şansele de a pune la cale un parteneriat eficient între primar şi consiliu. Pentru ca să purcedem, cât mai curând posibil, la o activitate intensă, grea şi migăloasă, de rezolvare a problemelor urbei. În caz contrar, „locomotiva” anunţată în Acordul din 24 iunie riscă să se asemene cu cea care stă pe linia moartă la Gara Chişinău – fără aburi în cazan şi cu o stea roşie în frunte. // Timpul
