Istoria unui viol la locul de muncă, care s-a transformat în abuz sexual, psihologic, economic și social
Totul începea ca orice istorie a unei „fete cuminți”. A făcut studiile. A luat cele mai bune note. S-a angajat. Și-a luat un apartament în credit. Se bucura de povestea de dragoste cu iubitul ei. Își imagina un viitor minunat.
Pentru a putea plăti mai ușor creditul și-a căutat un loc de muncă mai bine plătit. La interviul de angajare, directorul la costum, cu privirea severă și vocea joasă, părea să-i inspire încredere și profesionalism. Deși nu ofereau salariul pe care și-l dorea, părea un loc de muncă ofertant, cu multe deplasări în afara țării și posibilități de dezvoltare profesională. „Am fost angajată ca manageră de export, iar la o lună distanță mi s-a propus să fiu și asistenta personală a acelui director”, adaugă Raluca.
Și-a sunat iubitul, să-l anunțe că a ajuns bine și să-i povestească despre ședințele care urmau în celelalte două zile. Din camera vecină l-a auzit pe director chemând-o la bucătărie, să mănânce niște tartine. Ea își amintește cum bărbatul i-ar fi întins un pahar cu vin. Iar după o înghițitură, obiectele din jurul Ralucăi au început să pară suspendate de fire invizibile. Se simțea moleșită și pierdută, ca într-un somn.

Se simțea confuză și rușinată. Poate a băut și s-a îmbătat, motiv pentru care noaptea i s-a șters din memorie? Asta deși nu s-a mai îmbătat niciodată în viață. „M-am îmbrăcat. În câteva minute urma să mergem la o întâlnire cu partenerii de afaceri. Cu toată rușinea l-am întrebat pe director ce s-a petrecut noaptea trecută. Iar el a râs… A conectat un video la telefonul său și mi l-a întins”. Era un video cu un act sexual. „Unde el practic mă violează… Arătam amețită, moleșită. Eram ca o persoană beată care nu are puteri să se opună și nici măcar să reacționeze în vreun fel. Arătam ca o leșinătură”, scuipă ea aceste cuvinte, de parcă ar vrea să se debaraseze de ele.
De obicei, victimele sunt drogate fără știrea lor, substanțele fiind adăugate în băuturi sau alimente, acestea fiind fără miros și fără gust, ceea ce le face greu de identificat. Substanțele acționează deja peste 5-10 minute. „Drogul violului” lipsește victima de capacitatea fizică de a se opune, pentru că este moleșită, este cu o stare generală între veghe și somn. De asemenea, aceste substanțe produc amnezie. După ce sunt metabolizate și eliminate din corp, persoana respectivă nu-și mai amintește ce s-a întâmplat în perioada în care drogul a acționat, astfel încât, reclamațiile de multe ori sunt imposibile, pentru că se trezește a doua zi dimineață și nu-și mai amintește ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor șase ore.
Încrederea ei în oameni a început să se sfărâme în cioburi mărunte. Niciodată nu s-ar fi gândit că asta putea să i se întâmple ei. Înainte de acest caz, istoriile despre substanțe turnate în băuturile fetelor și viol păreau o ficțiune.
Nu se gândea că ar putea fi în pericol lângă un bărbat cu care lucra. „Dar nu poți niciodată avea încredere necondiționată în oameni. Iar lecția asta am învățat-o în lunile care au urmat”, spune ea, după care se oprește din povestit. Pune o pauză între noi, ca un zid după care să se poată ascunde și să plângă de supărare că a crezut cândva în corectitudinea oamenilor.
Ea susține că de cele mai multe ori, când este vorba despre un abuz, acolo nu vorbim despre o singură formă. „Acolo unde este abuz sexual poate fi și abuz social, abuz economic și aproape de fiecare dată abuz psihologic. Abuzatorul este cel care manipulează cu sentimentul acut de rușine și de vină al victimei: că a mers cu acel bărbat, că a băut acel pahar de vin, că nu a fost atentă... Victima își asumă toată responsabilitatea pentru ceea ce i s-a întâmplat. Pentru că există stereotipuri în societate, că asta se petrece doar cu fetele care au căutat-o... E foarte multă presiune care se pune pe femei. Și atunci frica, rușinea și gândul de a nu dezamăgi părinții și pe cei din jur le face pe victime să tacă și ulterior să suporte mai multe forme de abuz, la care se recurge prin manipulare și șantaj”, explică psihologa. Ea afirmă că un lucru esențial este ca victimele să nu tacă, ci să caute susținere din partea persoanelor apropiate, care ar vedea situația dintr-o parte și le-ar ajuta să nu intre în acest „ciclu de abuz”.

Nu i-a spus nimic nici iubitului ei, deși acesta observa că se întâmplă ceva cu ea. „După ce nu a primit niciun răspuns, a plecat. Dar deja eram prea zdrobită. Nu mai simțeam parcă nimic. Doar rușinea e cea cu care am rămas în mâini”, mărturisește Raluca privindu-și mâinile, după care își ridică privirea spre mine și tace.
- victima se simte confuză;
- nu are încredere în sine;
- începe să creadă că abuzul este din vina ei;
- evită interacțiunile sociale.
- abuzul cauzează depresia: stări prelungite de tristețe, pierderea interesului pentru viață;
- dificultăți în menținerea unei identități de sine sănătoase;
- sentiment constant de rușine.
„Părinții mă întrebau ce se petrece cu mine. De unde toate aceste vânătăi pe mâini și pe picioare? Le răspundeam că sunt puțin mai anxioasă, iar antidepresantele pe care le iau îmi fac pielea extrem de sensibilă la orice lovitură… Voiam să-i protejez”, recunoaște Raluca.
Dar tăcerea nu o ajuta. Încerca să se apropie de părinții ei, dar când aceștia o întrebau ce se întâmplă se izola în camera ei și răbufnea în hohote de plâns înăbușite. „E greu să te ridici, când te simți atât de ruinată și când parcă nu mai valorezi nimic… Așa cum îmi spunea el, iar eu am învățat să cred în ceea ce spunea. Deveneam tot mai dependentă de un agresor, care găsea tot mai multe pârghii cu care să mă șantajeze și manipuleze”, recunoaște tânăra. Spune că în cele șase luni de abuz agresorul o dezmierda „собака”, după care ar fi lovit-o cu pumnii.
Aflând despre demersurile Ralucăi, directorul ar fi apelat la un mediator. Iar contractul de mediere îi cerea să nu vorbească despre abuz, iar în schimb… să-i fie achitat salariul pentru luna pentru care deja lucrase. „Am refuzat. Voiam să fie tras la răspundere. Mi se părea ciudat cum poți face așa ceva și să fii bine…”, spune ea parcă mai mult pentru sine.
„Am refuzat să urc la volan. Băusem și eu câteva pahare de vin. Dar el m-a îmbrâncit în mașină, m-a strâns atât de tare de braț că-mi venea să strig. Peste o sută de metri m-a oprit poliția și am primit o amendă de câteva zeci de mii de lei pentru urcarea la volan sub influența alcoolului… Iar el mi-a spus cu îngâmfare că dacă voi fi cuminte și voi face tot cum îmi spune, o să plătească această amendă pentru mine… ”, își amintește ea, îndoind încă un deget, adăugând la număr o nouă formă de șantaj.
„Dar nu am suportat!”, aruncă aceste cuvinte ca pe un ecou și desface pumnul. Peste câteva zile după incident, Raluca a decis că nu vrea să mai trăiască.

Își masează încheietura stângă după care o strânge cu palma de parcă ar vrea să o protejeze. Acolo se ascunde semnul rușinii și al durerii ei, pe care a dorit să o sugrume cu o singură mișcare de cuțit. „Era o baltă de sânge, care mă speria, dar și mă făcea să văd finalul acestei istorii sumbre care mi s-a întâmplat”, spune ea, lăsând lacrimile să curgă.
Raluca le-a povestit părinților despre abuzul prin care a trecut, „fără să vin cu prea multe detalii, pentru că mi-e rușine să le spun lor despre chestiile murdare care mi s-au întâmplat… Dar am simțit cât de mult i-a durut că nu au putut să mă protejeze. Într-o seară l-am văzut pe tata că plânge în bucătărie. Niciodată nu l-am văzut plângând și asta m-a făcut să mă simt și mai vinovată, că din cauza mea suferă și ei…”.
Ulterior, Raluca a mai scris o plângere la poliție pe bărbatul care a abuzat-o. A angajat o avocată. A depus mărturii în repetate rânduri. Au fost audiate și alte angajate de la lucru, care au povestit despre comportamentul nepotrivit al directorului. „Cu toate acestea, la scurt timp, am primit refuz de deschidere a unui dosar penal pe numele lui. Iar el continuă să-și trăiască viața liniștit”, constată cu tristețe ea. Iar acest refuz o face să se simtă și mai singură în această bătălie, în care nimeni nu garantează că victima va fi despăgubită și protejată.
Cu toate acestea, femeia susține că încă așteaptă decizia tinerei dacă va contesta sau nu decizia de a nu porni un dosar penal pe numele abuzatorului. „Dar văd că ea încă nu a scăpat de frica față de abuzator și nu a reușit încă să iasă total de sub controlul șantajului la care a fost supusă în acele luni”, opinează avocata.
*Raluca - numele persoanei este schimbat.
Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete – 0 8008 8008
Editare: Anastasia Condruc
Colaje: Anastasia Odobescu