După ce le-a dat indicaţii comuniştilor din nordul şi sudul republicii, cum să se comporte în campania electorală, Vladimir Voronin s-a întâlnit cu activul de partid din Chişinău şi din raioanele de centru. Evenimentul a avut loc vineri, în incinta Teatrului Naţional de Operă şi Balet, unde, în afară de membrii de partid, nu a avut acces nimeni. Însă comuniştii conştienţi, care nu mai doresc să tolereze minciuna partidului aflat la guvernare, au prezentat redacţiei „MV” o înregistrare video cu discursul lui Voronin.
De menţionat că la şedinţa activului de partid care s-a desfăşurat în incinta Teatrului de Operă şi Balet intrarea a fost interzisă doar pentru reprezentanţii mass-media de opoziţie, precum şi unor comunişti cu gândire critică. De exemplu, apărătoarea drepturilor omului Maia Laguta a fost dată afară de pe hol, împreună cu un grup format din câteva zeci de pensionari care o însoţeau.
„Poliţia şi bodyguarzii ştiau că pensionarii îi vor adresa lui Voronin întrebări incomode. De aceea, chiar dacă aceştia veniseră să asculte cuvântul partidului, nici nu li s-a permis să intre în sală, deşi unii dintre ei aveau carnete de partid. În ceea ce mă priveşte, am opus rezistenţă, dar m-au scos de umeri afară”, a povestit Laguta.
Le-a fost interzis accesul la şedinţă şi jurnaliştilor „MV”, în timp ce prezentatorul de la M1, Constantin Starîş, a trecut fără impedimente în sală.
Vladimir Voronin a ţinut un discurs de peste o oră, pe scena teatrului. Discursul a avut o puternică tentă electorală, constând din indicaţii preţioase date activiştilor de partid.
Ceva similar se întâmplase deja la Bălţi şi la Comrat, unde Voronin ţinuse un discurs „3X1”, în tripla sa calitate de preşedinte de partid, preşedinte de ţară şi spicher.
Vorbind în faţa chişinăuienilor, Voronin a explicat cum trebuie să se comporte activiştii de partid cu alegătorii. Având în vedere faptul că PCRM mai este considerat partid de guvernământ, am decis să publicăm cele mai interesante fragmente din discursul preşedintelui acestei formaţiuni politice. Înregistrarea video poate fi vizionată pe site-ul www.vedomosti.md, secţiunea video.
Despre alegerea preşedintelui
„Noi am aflat de cine ei (deputaţii din opoziţie) sunt intimidaţi – de Karamalak, hoţul în lege, poreclit „Bulgar”, de Pasat şi de alţii, pe care încă îi vom pomeni.
Anume aceste forţe stau în spatele lui Filat şi Urecheanu. Anume ei, ameninţându-i cu moartea, nu au permis deputaţilor din opoziţie să voteze candidatura preşedintelui nici pe 20 mai, nici pe 3 iunie, deşi mulţi dintre ei au fost de acord să facă acest lucru. Dacă aceste partide ar fi fost partidele noastre obişnuite moldoveneşti, vă asigur, noi am fi găsit nu un singur vot, dar pe toate 41. Dacă ei ar fi fost independenţi în luarea deciziilor… Dar noi avem de-a face nu pur şi simplu cu nişte partide moldoveneşti. Avem de-a face cu mercenari politici, pătrunşi de frică în faţa perspectivei că, dacă nu vor vota cum trebuie, dacă vor trăda, vor avea parte de răzbunarea şi răsplata pe care o merită.
Iată de ce noi nu am găsit votul, pe care ei înşişi l-au numit „de aur”. Iată de ce nu am reuşit să facem o coaliţie largă anticriză. Deşi, pentru autoritatea partidului nostru, mie personal îmi era silă şi greaţă să port toate aceste discuţii şi să mă uit la mutra acestui Urecheanu.
Însuşi faptul de a ne coaliza cu astfel de indivizi ca Urecheanu cred că ne-ar fi adus foarte multe probleme. Poate că acest lucru nu l-aţi fi înţeles nici mulţi dintre dumneavoastră. Dar eram pregătiţi să trecem şi prin asta. Mai mult decât atât, am reuşit să pregătim chiar textul unei declaraţii comune cu reprezentanţii AMN, cu acordul personal al lui Urecheanu, după ce s-a întâlnit cu mine. Dar un telefon primit de Urecheanu din străinătate a îngropat această posibilitate. Ştiţi că, înainte de alegeri, acest Urecheanu a plecat la Moscova. Iniţial, la ora 1.40, el s-a întâlnit cu hoţul acela în lege, Karamalak, dar şi cu alţii. Apoi, înţelegând că nu are altă ieşire din situaţie, s-a aruncat la porţile Kremlinului pentru a-şi face publică, oficial, propria poziţie. Totodată, credea că va obţine un ajutor financiar, dar poate că şi unul ideologic. Dar Kremlinul nu l-a primit. A ieşit o persoană şi i-a spus: „Duceţi-vă la Chişinău şi înţelegeţi-vă cu Voronin. Înţelegeţi-vă cât încă nu-i târziu”.
Urecheanu însă l-a ascultat pe Grişa „Bulgar”, nu pe reprezentanţii de la Kremlin. Astăzi este clar că pe 3 iunie acest Urecheanu, cu tot AMN-ul său, s-a sinucis din punct de vedere politic. (Aici Voronin a luat o gură de apă şi a continuat – n. MV). M-am săturat de acest Urecheanu de mi se usucă în gât.
Acelaşi lucru poate fi spus şi despre business-gruparea lui Filat. În curând vor fi alegeri. Va fi o campanie scurtă – 45 de zile.
Teze preelectorale
Cele mai importante în această campanie vor fi zece zile până la alegeri şi primele două săptămâni după începutul campaniei electorale. Anume în aceste săptămâni trebuie să intrăm în inimile şi minţile alegătorilor noştri. Anume în aceste zile trebuie să desfăşurăm o campanie de mare amploare, nu pentru partid, dar pentru Moldova, apărând-o de extremişti politici şi vandali.
Trebuie să explicăm poporului următoarele lucruri simple. Alegerile anticipate, bineînţeles că sunt o nenorocire. Dar această nenorocire ne-a adus-o opoziţia, ne-au adus-o alţii. Noi am făcut totul ca ea să nu se întâmple. În capul alegătorului trebuie să se contureze clar ideea că partidul nostru a făcut tot ce se putea, pentru a nu se ajunge la alegeri anticipate.
A doua teză constă în faptul că, în mod categoric, opoziţia noastră nu acţionează de una singură. Liderii ei sunt marionete ale structurilor criminale şi ale serviciilor speciale străine. Fără niciun dubiu.
Lipsa voturilor de aur, adică a celor care ar fi votat pentru preşedinte este o consecinţă a teroarei declanşată din exterior împotriva deputaţilor din opoziţie şi crearea unei stări de frică. Opoziţia nu a acceptat un consens cu noi şi a refuzat să facă o coaliţie anticriză cu noi doar pentru că ea însăşi urmăreşte destabilizarea situaţiei, cu scopul de a lichida statalitatea moldovenească. Ea trebuie să distrugă până la capăt ceea ce a început pe 7 aprilie.
3 iunie nu este simbolul consolidării opoziţiei împotriva partidului nostru aşa cum s-au grăbit ei să trâmbiţeze în mass-media. Este simbolul dependenţei opoziţiei de regizorii şi păpuşarii din exterior. Şi este rezultatul atacurilor ei asupra statalităţii ţării noastre.
De accentuat în permanenţă că anume opoziţia şi liderii săi sunt dezamăgiţi de faptul că parlamentul a fost dizolvat. Că ei nu şi-au dorit asta, dar nu au avut de ales. Că înrăutăţirea situaţiei economice este o consecinţă a vacuumului de putere, a imposibilităţii echipei anticriză de a lua decizii, dar nu rezultatul politicii duse de partidul nostru.
Preşedinţii noştri trebuie să spună: „Noi doar v-am prevenit: nu vă legaţi de aceşti lideri. Nu votaţi pentru ei. Nu ne-aţi ascultat, dar noi v-am spus. Nici un vot partidelor – grupări criminale, banditeşti, nici un vot partidelor crizei. Iar alegătorii nu ne-au ascultat. Noi cu mult înainte v-am spus să nu-i votaţi pe aceşti oligofreni”.
Casă de nebuni
„Câinii comandă în Chişinău. Se aruncă asupra oamenilor vii, asupra tinerilor sănătoşi. Îi muşcă. Au ros jumătate din corpul unui om. Şi, Doamne fereşte, ce poate fi mai departe?”.
Abordarea pozitivă în comunicarea noastră cu alegătorii trebuie să fie simplă: se va restabili puterea normală în ţară, vom alege puterea normală, atunci totul se va ameliora. Procesele economice vor reveni la locul lor şi se vor dezvolta, şi cetăţenilor noştri le vor fi asigurate toate garanţiile sociale. Discutaţi cu alegătorii care, chipurile, la alegerile din 5 aprilie au susţinut opoziţia, nu trebuie să-i ignoraţi. Trebuie să comunicaţi cu ei. Şi anume să le spuneţi că, dacă puterea a reţinut de exemplu, pe 7 şi 8 aprilie, peste 300 de oameni, fapt despre care acum se trâmbiţează atât de tare, a făcut-o din cauză că Filat, Chirtoacă şi Urecheanu şi-au abandonat susţinătorii în piaţă.
I-au scos pe tineri, dar ei înşişi s-au retras, expunându-i bastoanelor poliţiei. Opoziţia şi-a abandonat propriii simpatizanţi nu doar pe 7 aprilie, dar şi pe 3 iunie. Atunci când a renunţat la lupta parlamentară numai de aceea că aşa i s-a ordonat din afară, pentru că aşa era scenariul.
În această situaţie extrem de dificilă are loc polarizarea nu doar a sentimentelor alegătorilor simpli, noi vedem cum, în condiţiile unui stres politic fără precedent, încep să se frângă personalităţi publice destul de importante, care acuză partidul nostru anume de această polarizare. Se vehiculează precum că partidul nostru incită spiritele şi aproape că noi singuri ne-am dat foc la 7 aprilie, de bucurie că am câştigat alegerile. Ne-am îmbătat şi am ieşit, am dat foc preşedinţiei, am aruncat în aer parlamentul şi ne-am continuat distracţia. Ei, casă de nebuni.
Să ne amintim de anul ’33. Cum a fost aranjată venirea fasciştilor la putere? Cu arderea Reichstagului. Pe cine i-a învinuit Hitler? Pe comunişti. Iată de unde se trag toate!
Acestei probleme – munca de explicare – trebuie să-i facem faţă. Să nu-i dăm opoziţiei nicio şansă de a include în rândurile sale persoane cu autoritate. Toţi cetăţenii, care stau pe poziţii stataliste, trebuie atraşi în mod activ de partea noastră, pentru îndeplinirea acestor sarcini. Trebuie să aveţi în vedere faptul că membrii de rând atât ai Partidului Social Democrat, ai Partidului Democrat, cât şi ameniştii nu întotdeauna împărtăşesc poziţia liderilor lor. De aceea, atrageţi-i în discuţii.
Scopul principal preelectoral constă în faptul să-i treziţi pe alegători şi să le spuneţi ce înseamnă să voteze pentru alţii. Noi mai că nu am pierdut ţara. Noi am fost, nu ştiu, la câţiva centimetri, la câteva minute, la limită. Aceste alegeri vor fi între negru şi alb. Să nu zicem între roşu, dar între negru şi alb. De fapt, aceste alegeri vor fi pentru Moldova.
Despre Lupu
Şi acum câteva cuvinte despre Marian Lupu. Nu pentru presă. Este primul caz la noi când un comunist de acest rang părăseşte partidul. El era membru de partid din 2005 şi a intrat drept urmare în componenţa Comitetului Central. Dar trebuie să vă mărturisesc ceva despre care nu am vorbit nici aici, nici la Bălţi, nici la Comrat.
Fac această mărturisire la Chişinău, deoarece aici participă comitetele raionale de partid din Chişinău. Eu, ca preşedinte al partidului, am fost pus în faţa faptului despre primirea lui Lupu în partid. L-am văzut pe Lupu în calitate de candidat la acea şedinţă de partid. Până atunci, nici Lupu, nici secretarul de partid nu mi-au spus nimic. Îmi amintesc că aceeaşi iniţiativă şi dorinţă de a adera la partidul nostru a avut-o şi Tarlev. Dar Tarlev, fiind mai sincer, mi-a vorbit, m-a întrebat ce cred despre asta. Iar eu i-am răspuns categoric: nu.
Lupu nu m-a întrebat. Eu cred că tovarăşii noştri nu au săvârşit nici o josnicie, nici o înşelăciune. Ei pur şi simplu nu şi-au imaginat că un funcţionar de un asemenea rang a putut nu să întrebe preşedintele partidului, care este totodată şi preşedintele ţării, dacă să adere la partid sau nu. Doar nu e vorba de un om de rând, dar de o persoană care are în faţa sa mii de oameni. Dar, să nu dramatizăm situaţia.
Lupu nu s-a manifestat prin nimic în partid: n-a ţinut nici un discurs, n-a făcut nici o propunere nicăieri, niciodată. Deşi, în tezele lui, pe trei pagini, în care îşi explică căderea morală, el zice că nu este de acord cu politica partidului. Dar noi pentru ce suntem în partid? Ca să clarificăm aceste întrebări, să le punem în faţa noastră, să luăm decizii şi să punem totul la locul său. Cu atât mai mult, cu cât la congresul la care a participat şi Lupu, ca delegat, a fost adoptat un program de partid revoluţionar, fără precedent. Lupu nu a făcut nici o propunere. Şi, deodată, nu este de acord cu acel program.
În momentul în care Lupu a participat la şedinţa Comitetului Central şi candidatura lui pentru postul de preşedinte nu a fost numită, el şi-a schimbat atitudinea. Şi-a pierdut echilibrul sufletesc, a pierdut contactele, controlul asupra sa, nu era în apele sale, totul în el s-a schimbat. El şi-a închipuit că, dacă este preşedintele Parlamentului, trebuie să fie neapărat preşedinte de ţară. De parcă noi nu l-am văzut în toţi aceşti patru ani. Cu 56 de mandate oricare dintre deputaţii noştri ar fi exercitat cu demnitate funcţia de preşedinte al Parlamentului.
Ca să fiu sincer – deoarece veţi fi întrebaţi şi trebuie să ştiţi totul despre asta – noi i-am propus lui Lupu, ca unui economist tânăr, energic, doar a fost ministru al Economiei, domeniul cel mai complicat. Ţinând cont de vârsta lui, de tot felul de pregătiri americane, i-am propus să preia conducerea Guvernului. Am vrut să-l includem în lupta pentru stingerea incendiului crizei economice. Aceasta este cupa, premiul, care trebuia meritat. A fost ca un avans. De aceea nu cred că trebuie să dramatizăm. După discuţia pe care a avut-o cu mine, el într-adevăr s-a speriat. A început să-mi vorbească despre nişte garanţii, de care ar avea nevoie în postul de prim-ministru. Popa botează, dar zile nu dă.
Eu i-am spus, ascultă, cu Tarlev am lucrat şapte ani şi, de fapt, toţi aceşti şapte ani eu am fost concomitent şi prim-ministru, fapt pentru care ne-a criticat opoziţia. Tu te vei descurca mai uşor şi vom conlucra mai bine. Noi doar purtăm răspundere pentru fiecare persoană promovată de partidul nostru. Nouă ne este ruşine în cazurile în care ea face ceva ce nu trebuie. Încercam să-l privesc ca pe un politician. Dacă ar fi trecut prin funcţia de prim-ministru, partidul nostru l-ar fi susţinut cu plăcere pentru postul de preşedinte. Dar lui i-a fost mai uşor să arunce carnetul de partid, ca pe o fiţuică.
Agitaţie „la telefon”
Toate întâlnirile cu alegătorii trebuie să se încheie cu adoptarea unor rezoluţii corespunzătoare pe care le veţi difuza presei. Anume la aceste întâlniri vor veni reprezentanţii grupului nostru central, care vor efectua în fiecare localitate agitaţie electorală.
Trebuie să lansăm în toate localităţile, dar mai ales în Chişinău, serviciul agitatorilor la telefon. Acesta va consta în faptul că voi veţi suna cunoscuţilor şi necunoscuţilor, pentru a le aminti să meargă la alegeri şi cu cine să voteze.
Serviciul agitatorilor la telefon trebuie să funcţioneze pe tot parcursul campaniei electorale. Fiecare organizaţie de partid trebuie să selecteze pentru acest serviciu un anumit număr de persoane.
(Traducere de Irina Moraru, după „Moldavskie Vedomosti” din 19 iunie 2009)
