De Dr. Vasile Şoimaru
În ultimele două săptămâni, am trecut de trei ori vămile spre România şi UE. Cu ochii mei am văzut un tablou aproape că apocaliptic, asemănător cu cel din perioada cortinei de fier: spre UE stau la coadă doar cinci-şapte automobile, spre CSI – una-două maşini sau chiar niciuna.
Astfel, m-am convins încă o dată că dreptate am avut, concluzionând în câteva articole că, dacă vor mai rămâne la putere comuniştii, s-ar putea întâmpla să fim martorii unor relaţii economice mult mai proaste între românii de pe ambele maluri ale Prutului. Acum, pot zice şi mai mult: dacă comuniştii nu vor ieşi cu gâtul frânt din actuala criză, relaţiile economice dintre cele două state româneşti riscă să ajungă la cota zero.
Nu doar vămile pustii, ci şi ultimele statistici confirmă această concluzie. În primul trimestru al anului în curs situaţia din comerţul exterior a continuat să degenereze cu ritmuri accelerate: exportul a alcătuit doar 280 mln. USD sau cu 62,3 mln. USD (18,2%) mai puţin faţă de perioada similară a lui 2008. Aceeaşi tendinţă a avut loc şi cu România, chiar dacă a rămas campion la exporturile moldoveneşti în această ţară (titlu câştigat după ce Putin a închis pieţele ruseşti, pentru vinurile noastre): în primele trei luni ale anului în curs, RM a exportat în România mărfuri şi servicii în valoare de 57,3 mln. USD (20,5% din totalul de exporturi al RM), diminuând cu 11,5 % (sau cu 7,4 mln. USD) faţă de primul trimestru al anului 2008. A trecut mai puţin de o lună după ultimul articol la tema dată şi, din păcate, concluziile noastre au început să se adeverească: bănuiesc, ei au înţeles (sau poate ministrul rus de Externe, pe 24 aprilie, le-a „deschis ochii” la acest pericol?) că, dacă vor lăsa lucrurile în acest domeniu să evolueze de la sine, apoi, peste puţin timp, poate avea loc integrarea economică a celor două state româneşti (dar, şi cea europeană), şi atunci, cât mai rămâne până la reîntregirea politică a statelor vecine româneşti?…
A fost aleasă şi soluţia pentru rezolvarea acestei probleme dificile: aprinderea reihstagului moldovenesc, arborarea pe clădirile oficiale ale statului a Tricolorului românesc şi învinovăţirea de aceste păcate a statului vecin – România. A urmat trimiterea acasă a ambasadorului român, introducerea regimului de vize pentru cetăţenii europeni din România, care s-a transformat, practic, în interzicerea intrării cetăţenilor români în RM. Urmările acestor decizii bolnăvicioase dictatoriale deja sunt palpabile: sute de mii de dolari a pierdut RM doar din neparticiparea românilor de pe malul drept al Prutului la manifestări culturale şi economice, expoziţii, simpozioane, conferinţe etc. de pe malul stâng. Dar vor urma pierderi enorme, de sute de milioane de euro, din fondurile europene pentru proiectele de colaborare transfrontalieră a RM cu UE, deci, cu România. Plus miliardul de lei pentru euroremontul celor două edificii de stat arse… Dar cât au pierdut cetăţenii RM din cauza nesemnării Tratatului privind micul trafic de frontieră cu România?
Cine va evalua aceste sume şi cine va răspunde pentru aceste crime împotriva poporului pe care comuniştii pretind că îl conduc spre UE? În acest caz, ei sunt nu doar românofobi, ci şi moldofobi, care iubesc acest popor moldovenesc doar trei luni în patru ani (în campania electorală), iar trei ani şi nouă luni îl mulg de energii şi-i sug ultimii bănuţi, ca să se îmbogăţească Familia şi câţiva străini din jurul ei.
