De Paula Munteanu/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Frica le interzice să deschidă gura, să zică că sunt români, frica îi urmărește în fiercare zi. Îi urmărește pe străzi, prin clădirile vechi, prin școlile cărora le cade podul, iar podeaua nu mai există, prin așa-zisele centre culturale unde taracanii dansează hora, prin aerul îmbibat cu miros de persecutare, îi urmărește prin legile care ascund în umbra lor semne de deznaționalizare.
Teroarea domină în bisericile demolate, teroarea îi însoțește pe strazile uitate de autoritățile cu lanțuri de aur la gât, prin satele sărăcite de atâta chin și suferință. Teroarea doarme cu ei, mănâncă cu ei, teroarea trăiește împreună cu ei.
Unde e asta, Vă întrebați?
Nu vă faceți griji, nu foarte departe: pentru unii Bugeac, pentru alții sudul Basarabiei, regiunea între Marea Neagră, România și Moldova, unde, la 10 km de Uniunea Europeană, 124.000 de români sunt supuși procesului de asimilare, deznaționalizare, persecutare, zilnic.
Apropo, chiar și acum, în timp ce tu citești articolul ăsta, dar și după, după ce tu o să uiți că l-ai citit, ei tot o să fie represați.
Dar să continuăm.
Bugeacul face parte din Ucraina din 1940, iar de atunci, multe s-au întâmplat, sau poate, mai bine zis, nimic.
Încă mai domină spiritul sovietic, când KGB-ul te prindea după colț dacă scoteai un cuvânt în română, unde statul promova o politică de deznaționalizare, unde tu, ca român, erai nimeni. Un nimeni care încurcă cuiva, un nimeni care trebuie călcat ca o gâză, un nimeni pe care cineva nu-l va salva.
Vorbe goale, iată ce sunt toate tratatele internaționale, comisiile de monitorizare a drepturilor minorităților naționale: guvernul ucrainean continuă politica de asimilare a românilor declanşată de Uniunea Sovietică.
Numărul școlilor cu predare în română este redus, de la cele 62 de şcoli cu predare în limba română de la începutul perioadei sovietice s-a ajuns la doar 6 şcoli în 60 de ani, de la independenţa Ucrainei, din anul 1991, din cele 16 şcoli cu predare integrală în limba română s-a ajuns la şase şcoli.
Și ca să nu ziceți că vorbesc (scriu) aiurea, o să vă mai zic despre biserica din satul Hagi Curda, care, de-a lungul timpului, a fost vandalizată de mai multe ori, iar enoriaşii maltrataţi: 17 iunie 2003 – enoriaşii bisericii au fost bătuţi,21 iulie 2003 – preotul a fost legat de o maşină şi amenintat că va fi târât până va muri, 6 iulie 2004 – uşa bisericii a fost spartă, mobilierul a fost distrus, icoanele şi podeaua au fost stropite cu motorină, iar maşina părintelui Cristea incendiată, 9 mai 2005 – li s-a interzis enoriaşilor să intre în cimitir, iar preotul a fost bătut, 9 aprilie 2006 – preotul a fost bătut de mai multe persoane neidentificate în gara din oraşul Ismail, mai 2006 – înaintea slujbei de Înviere, nişte indivizi necunoscuţi au pătruns în biserica şi au împrăştiat gaze lacrimogene, alungându-i astfel pe enoriaşii din parohie, 18 iunie 2006 – casa părintelui Curtev a fost atacată de trei indivizi mascaţi, i s-au spart geamurile, indivizii ameninţând că o vor incendia. Pentru nici una dintre toate aceste agresiuni nu au fost identificaţi sau pedepsiţi făptaşii de către autorităţile ucrainene.
Nu e de ajuns?
O altă problemă e limba!
Limba română? Nu, nu am auzit. E limba moldovenească!
De ce? Pentru că până în anul 1924 nu a fost negată unitatea limbii române – însă în acest an Uniunea Sovietică a înfiinţat Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (RASSM) în stânga Nistrului având ca scop dezmembrarea şi sovietizarea României. În RASSM a fost pus în circulaţie termenul de „limbă moldovenească” şi concluzia existenţei unei etnii „moldoveneşti” separată de cea românească, termen ce până acum exista acolo.
Dacă vrei să devii super-erou și până acum nu știai cum, am găsit soluția.
Mergi în Bugeac și în mijlocul străzii, declară clar și tare că ești român!
Dacă nu ți se întâmplă nimic până seara, vei fi considerat erou pentru toți cei 124.000 de etnici români desemnaţi de autorităţile ucrainene drept „moldoveni”, care în prezent se confruntă cu o acţiune violentă de asimilare națională pusă în practică de statul ucrainean.
Dar cu siguranță ți se va întâmpla ceva…
Pentru că în Ucraina, stat care aderă la Uniunea Europeană și unde constituția prevede legea minorităților naționale, autoritățile continuă procesul de deznaționalizare, început încă de pe vremea sovietică, pentru că nici copiii nu pot merge la școală și să învețe în limba româna, pentru că, de fapt, limba română acolo nu există.
Pentru că și cele câteva cărți în română au fost duse la maculatură, pentru că bisericile sunt demolate, oamenii care se considera români, sunt represați, amenințați și, până la urmă, reduși la tăcere.
