De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Cum numai ai coborât de la Peresecina pe magistrala auto Chişinău – Cernăuţi până la marginea Codrilor Orheiului, pe o şosea de dreapta peste 3-4 km de drum deosebit de pitoresc în nişte locuri şi mai pitoreşti, vălurate de văi şi dealuri, căptuşite de vii, livezi şi păduri, între ochiuri de iazuri cu cer azuriu oglindit în ele, dai de Ivancea, un sat parcă emoţionat şi el de atâta frumuseţe din jur.
Analele istoriei pomenesc adesea de Ivancea. Prima menţiune a fost făcută în iunie 1501 de către domnul Ştefan cel Mare.
Ivancea mai este satul celor zece iazuri. Înconjurat atât de păduri cât şi de lacuri, localitatea este un paradis al doritorilor de odihnă în sânul naturii. Lacurile pitoreşti prezintă şi interes turistic şi în special pescăresc, fiind vieţuite de numeroase specii de peşti.
O altă atracţie turistică a localităţii este conacul boieresc construit în prima jumătate a secolului XIX de armeanul Carabet Balioz, supraveghetor al moşiei lui Manuc Bei din Hânceşti. Acesta cumpără de la moşiereasa Daria Donici 6 ha de pământ şi începe construcţia. Totul se făcea de o trăinicie deosebită: temelia, pereţii (sus – de o grosime de 95 cm, jos – de 105 cm). Săli largi, ferestre mari, coloane. Mai târziu s-a construit şi turnul de apă, înalt de 32m cu orologiu.
În anul1984 în incinta conacului Balioz a fost deschis Muzeul Meşteşugurilor Populare din Moldova – filiala Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
Crearea acestui muzeu vine să demonstreze bogăţia şi diversitatea creaţiei artistice populare din Moldova, experienţa multiseculară a geniului popular, prin străduinţa căruia poporul nostru şi-a dobândit o identitate culturală vizibilă, remarcabilă.
Expoziţia cuprinde zece săli cu o suprafaţă totală de 382 m². Din cele mai simple materiale aflate la îndemâna omului, cum ar fi lutul, lemnul, piatra, fibrele naturale, piele etc., poporul nostru a creat adevărate capodopere, a căror aspect estetic se combină armonios cu cel util.
Folosind tehnici tradiţionale, meşterii populari au perpetuat semne străvechi, simboluri, ornamente, care fiind mereu reeditate s-au desăvârşit într-o viziune inconfundabilă.
Conacul e înconjurat de un parc, al cărui început a fost pus în 1880 pe o suprafaţă de 5 ha. Spre el duce o alee de castani sălbatici.
Aici poţi găsi mai multe specii de arbori şi arbuşti exotice pentru Moldova, cum ar fi: molidul de Canada, teuga, pinul moale, originari din America de Nord; arborele gingo, teiul roşu, virgilia galbenă, malinul american, brad argentinian, glicinia chineză, gicgo biloba, tis, enupăr. Parcul cu variata sa colecţie dendrologică e considerat unul dintre cele mai frumoase din republică.
Ca şi în toate satele Moldovei, în Ivancea, sat de creştini ortodocşi, există o biserică, ctitorită de Darie Donici, sărdar (administrator al ţinutului) al Orheiului. Sătenii zic că biserica ar fi fost ridicată după proiectele arhitectului academician A. Şciusev, dar nu există dovezi în acest sens.
Biserica “Sf. Treime” este construită la începutul secolului XVIII în stil bizantin autohton cu influenţe slavone. Imaginea frumoasă a construcţiei alb-albastre impunătoare a bisericii domină peste sat, dăruindu-le linişte locuitorilor.
Nu departe de biserică se află şi cimitirul satului care atrage privirile prin acelaşi predominant albastru şi prin forma interesantă a crucilor. Mulţi dintre urmaşii lui Carabet Balioz sunt înmormântaţi în acest cimitir.
Satul Ivancea se deosebeşte de celelalte sate, în primul rând prin pitorescul locului, în al doilea prin specificul său slavon, prin dominaţia de albastru, chiar şi în cromatica caselor, ce dau o nuanţă veselă în sezonul rece, când toate culorile naturii dispar.
Dornicii de o plimbare departe de oraş, în sânul naturii dar şi cu conotaţii istorice şi arhitecturale, sau pur şi simplu de un pescuit la unul dintre lacurile din satul Ivancea, se pot aventura într-o excursie la o distanţă de 30 km de Chişinău până la Ivancea.
