De Florin Cârlan
Distinse si iubite frate, Paul Goma:
De cand v-ati postat Jurnalul lunii septembrie pe Internet, eu, dacul liber, Florin Carlan ma aflu in stare de soc psihofunctional. Saptamana trecuta ma aflam in sediul revistei "Literatura si arta" din Chisinau, cand cineva face un anunt dintre cele mai electrizante pentru noi, romanii, mai ales pentru romanii basarabeni; "Pe data de 2 octombrie 2010 Paul Goma vine in Basarabia. Este deja oficial!" Nu va puteti imagina ce atmosfera s-a creat in acea incapere dupa minunata stire. FETELE TUTUROR CELOR PREZENTI IRADIAU DE BUCURIE, BUCURIA IMPLINIRII, BUCURIA REVEDERII SI, MAI ALES, BUCURIA TRIUMFULUI DREPTATII. Marele luptator pentru cauza noastra sfanta, nationala, Nicolae Dabija s-a si orientat catre ce articole trebuiesc publicate in revista, cinstind astfel evenimentul epocal. Se pot urmari aceste articole accesand www.literaturasiarta.md
Am inceput sa anunut la randu-mi revenirea dumneavoastra acasa, peste tot. De atunci asa am inceput orice discutie, orice dialog, cu oricare dintre romanii nostri care s-au dovedit a fi oameni de buna credinta si nu lepadaturi, sarlatani. Pe data de 29 septembrie 2010 am zburat inapoi la New York. Cand mi-am revenit un pic dupa drumul lung, primul lucru facut a fost sa intru pe Internet si sa vad unde ne aflam din punct de vedere al calatoriei dumneavoastra catre Chisinau. Tocmai aparuse postarea Jurnalului. Mi s-au jilavit ochii, mi-a fost zdrobit sufletul, iar aseara, cunoscutul dacolog si medic Napoleon Savescu a stabilit ca tensiunea mea arteriala este aproape 180 cu 120. Am comentat marea nedreptate care se face, in primul rand la adresa dumneavoastra si mai apoi la adresa noastra, a romanilor de buna credinta. Domnul Savescu va saluta cu cel mai profund respect.
L-am trezit din somn si pe cel cu care ati impartit spatiul temnitei Gherla, pentru o vreme, fara chiar sa realizati decat dupa ce v-ati intalnit in libertate, si anume domnul Nicolae Dima din Arizona, unde era un pic dupa ora sase dimineata cand am sunat. L-am contactat si pe fiul parintelui Vasile Tepordei, marele preot ce a decedat cu numele Basarabia pe buze. Domnul Valentin Tepordei din Washington mi-a spus ca, intr-adevar, mizeria nu mai are margini in lumea noastra de astazi. Ce sa va spun despre bravii mei colaboratori cu care am pus bazele Fundatiei "Grigore Vieru" la New York; Andrei Guzun, tanarul chisinauian, este foarte puternic rascolit sufleteste de toata nedreptatea, iar Nicolae Zagariuk, bravul cernautean, nu poate concepe ca noi vom sta cu mainile legate in fata acestei samavolnicii. Si, promitem, ca vom face tot ce depinde de noi pentru Paul Goma!
In anul 1977, chiar dupa cutremur, veneam la Bucuresti, in cadrul Grupului Scolar CFR de langa cimitirul Sfanta Vineri. Pe unde ma intorceam, mai in soapta, mai cu voce tare se vorbea despre extraordinarul curaj manifestat de disidentul Paul Goma in lupta cu putregaiul rosu de la Kremlin. Chiar aveam profesori ce criticau socialismul lui Ceausescu si terminau zicand; "Stie el, Paul Goma, ce spune. Ne mai vindeca doar un cutremur social." Si iata asa, dupa copilaria petrecuta in cea mai mare parte printre refugiatii basarabeni si cei cu domiciliul obligatoriu in Satul Nou dintre Calarasi si Fetesti, cu alte cuvinte pe Baragan, Paul Goma imi da curaj sa incep si eu sa-mi ascut vocea, sa ies cu curaj in fata si sa scriu la Europa Libera domnilor Liviu Floda si Justin Liuba. Imi aduc aminte de casele in care locuiam pe Baragan, construite din pamant galben, batut si acoperite cu stuf si papura aduse din Balta Borcei, unde cei cu domiciliul obligatoriu munceau la indiguirea baltii. Printre ei se aflau nenicu Toni si nenicu Dima, banateni intelectuali ce terminau comentariile cu tatal meu despre nenorocirea in care ne aflam si incepeau a ma invata sa citesc si sa scriu. In primul an de scoala eram in stare sa citesc ziarul "Vulturul" aparut in 1918, despre istoria facuta de Basarabia pe 27 martie in Sfatul Tarii. La doisprezece ani dupa exilarea dumneavoastra, mai precis la 5 august 1989, a trebuit sa-mi fac si eu traista si sa plec din Tara. Nu inainte, insa, de a ma "infrupta" din spanacul spalat cu furtunul si intors cu furca pe un trotuar din ciment, in combinatie cu vestitul "turtoi", folosind, in acelasi timp, cu incredere, tineta pentru "aromizarea" atmosferei. Asa am contribuit la demolarea ultimei baraci din cele construite de condamnatii ce au inceput primul Canal, in cadrul temutei Poarta Alba. Chinuite frate, Paul Goma; vreau sa scot in evidenta ca mi-ati dat curaj, ca ne-ati dat multora curaj intr-o lume ce parea blocata la mantinela. Acei ani ne leaga precum este legat condamnatul de lant, si, ce este cel mai grav, ca pentru dumneavoastra, lantul refuza sa va elibereze.
Am sa relatez in continuare ceva, ce s-a petrecut, aici, in New York, la putin timp dupa executarea cuplului Ceausescu. In felul acesta vom intelege, poate, mai bine ce se intampla cu lumea aceasta, in general, si cu noi romanii, in special. Treceam prin fata sediului ONU si un domn respectabil ma intreba daca sunt roman. Ii raspund afirmativ si-mi spune ca si-a trait cea mai parte a vietii prin partile noastre, datorita serviciului, de aceea recunoste romanii numai din privire. A urmat una dintre cele mai interesante intrebari, si anume daca sunt bucuros de moartea cuplului Ceausescu. I-am spus ca nu sunt bucuros de moartea nimanui, dar, in schimb, ma bucur de spargerea coliviei in care fusesem tinuti vreme de jumatate de secol. I-a placut raspunsul meu si a continuat spunandu-mi ca stie foarte multe lucruri importante si interesante despre viata noastra in acea parte de Europa, deoarece a avut contacte dese cu Brejnev, Gheorghiu Dej, Andropov, Ceausescu, Gorbaciov. Acesta a fost momentul culminant al scurtei mele intalniri cu acel domn american, deoarece s-a exprimat cam asa; "Daca credeti ca omarandu-l pe Ceausescu ati scapat de necazuri, ei, bine, afla ca necazurile voastre abia acum au inceput, cu adevarat. Din 23 august 1939 cand Stalin si Hitler au semnat binecunoscutul pact, voi, romanii, sunteti intr-un EXPERIMENT UNIC PLANETAR. Nici rusii care au adus socialismul si comunismul in viata de zi cu zi nu au trecut si nu trec prin ce treceti voi. Despartiti, mutilati, cu vise fabricate, drogati, batuti cu biciul pe spate, alcatuiti cea mai interesanta populatie a planetei. Si tare-mi doresc sa traiesc pentru a vedea rezultatul acestui experiment." Nu l-am mai intalnit pe acel om niciodata si n-am cum sa stiu daca mai traieste sau nu. Dar dupa ce v-ati postat Jurnalul, greu incercat frate al nostru, mi-au revenit automat in minte cele 15-20 de minute petrecute in compania distinsului domn american de la care am aflat un adevar atat de dureros; "EXPERIMENTUL UNIC PLANETAR, ROMANESC, CONTINUA CU SI MAI MARE INVERSUNARE!" Ne-am hranit cu iluzii dupa 1989 si iata, de fapt, care este realitatea. Sunt multe lucruri de comentat aici, legate strict de viata si activitatea dumneavoastra, unicul Paul Goma. Cu alta ocazie, insa. Si, nu uitati: candva ati afirmat ca la Kremlin se afla o singura stea iar la Washington cincizeci, dar ele sunt tot stele indiferent unde s-ar afla. Cat adevar, cat simbol in spusa aceasta! FIAT JUSTITIA ET PEREAT MUNDUS! (Sa fie justitie, chiar de-ar pieri omenirea). Mai crede cineva in asta? Ma tem ca nu. Cu exceptia celor alcatuiti din aluatul Goma, aluat ce parc-ar apartine unei alte planete, unei alte lumi, mai drepte, mai verticale.
Se apropie sfarsitul acestui 2 octombrie 2010 ce ar fi trebuit sa fie inceputul renasterii noastre romanesti, prin sacrificiul de 75 de ani ai fratelui nostru Paul Goma, sarbatoriti acasa, la Mana, cu cei dragi. N-a fost sa fie asa! Nu stiu de ce, dar tare ma bate gandul ca poporul acesta asa de incercat in istoria sa va intra intr-un cutremur al constiintei nationale, chiar incepand cu aceasta fericita, nefericita zi. Fericita pentru ca sunteti al nostru, iubite frate, si nefericita pentru ca sunteti lasat sa ardeti in continuare intr-un foc experimental. Parafrazand o mare personalitate a contemporaneitatii voi spune doar atat; "Cine crede ca voi, romanii, puteti fi desfiintati peste noapte, ori este un caz patologic, ori nu stie despre ce vorbeste". Si acesta este un mare istoric american! Dumnezeu nu ne-a creeat ca sa ne distruga, nu-i asa? Sunt doar minti bolnave, secatuite.
Am remarcat indoiala avuta in privinta domnului academician Mihai Cimpoi. O spun cu toata convingerea si cu toata credinta; domnul Cimpoi este un mare OM si un mare ROMAN! Va rog sa considerati actiunile dansului drept gesturi nobile, fratesti care n-au nimic de-a face cu falimentul moral in care se zbate lumea noastra de azi. Dumnealui va iubeste si va respecta asa cum o facem noi, toti, oamenii de bine ai acestui neam oropsit. Sunt convins ca multi romani ar dori sa va vada, sa va contacteze, dar, ca si mine, pana in momentul de fata, se simt inhibati in fata personalitatii dumneavoastra extrem de puternice. Imi este teama, ne este teama sa nu va suparam cu vreo vorba sau vreun gest si pentru asta exista ezitare dar nu nepasare. NE PASA DE DUMNEAVOSTRA IN MASURA IN CARE NE PASA DE PROPRIA NOASTRA VIATA, DEOARECE PENTRU MULTI DINTRE NOI SUNTETI VIATA INSASI, TRAITA LA ADEVARATA VALOARE! LA MULTI ANI FRATE GOMA SI HAIDE-TI SA NE UNIM FORTELE INTRU SALVAREA NEAMULUI NOSTRU, INDIFERENT PE CE MERIDIAN S-AR AFLA. VA IUBIM SI VA PRETUIM CUM MANTUITORUL IUBESTE SI PRETUIESTE BISERICA.
Cu plecaciune in fata OMULUI, ROMANULUI de bine si frumos, Paul Goma,
Florin Cârlan.
