De la „Liga femenină”,
la egalitate pe hârtie în URSS,
la prima președintă
Scurtă istorie a feminismului în Moldova
la egalitate pe hârtie în URSS,
la prima președintă
Scurtă istorie a feminismului în Moldova
Când a început lupta pentru drepturile femeilor în Moldova? Aveau femeile aceleași drepturi ca bărbații în perioada sovietică? Și care a fost prima publicație feministă din țara noastră? 8 Martie nu este doar o zi a florilor și felicitărilor, ci și un prilej de a explora drumul lung al egalității de gen în țara noastră.
De la primele școli pentru fete din secolul XIX până la femeile care astăzi influențează deciziile politice, feminismul în Moldova are o istorie plină de provocări și realizări.
De la primele școli pentru fete din secolul XIX până la femeile care astăzi influențează deciziile politice, feminismul în Moldova are o istorie plină de provocări și realizări.
*Feminismul este o mișcare socială, politică și intelectuală care promovează egalitatea de gen și drepturile femeilor în toate domeniile vieții. Acesta urmărește eliminarea discriminării, a stereotipurilor de gen și a inegalităților sociale, economice și politice dintre femei și bărbați.
Secolul XIX: primele inițiative pentru educația fetelor
În secolul XIX, femeile din Basarabia, ca în tot Imperiul Țarist, erau dependente de bărbați și lipsite de drepturi.
Rolul lor se limita la gospodărie, creșterea copiilor și munca agricolă. Căsătoriile erau aranjate, iar divorțul era aproape imposibil pentru femei. Educația era considerată inutilă pentru fete, cu excepția celor din familii înstărite, care puteau învăța în școli private sau acasă.
Rolul lor se limita la gospodărie, creșterea copiilor și munca agricolă. Căsătoriile erau aranjate, iar divorțul era aproape imposibil pentru femei. Educația era considerată inutilă pentru fete, cu excepția celor din familii înstărite, care puteau învăța în școli private sau acasă.
Primele schimbări au apărut în 1864, odată cu deschiderea Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău, destinată fiicelor de clerici. Deși predomina educația religioasă, ele învățau și limba franceză, muzică și gospodărie. Absolventele aveau posibilitatea de a-și continua studiile la Odesa sau Kiev.
Aceste inițiative au deschis drumul pentru emanciparea femeilor din Basarabia, punând bazele unor mișcări pentru drepturi civile, acces egal la educație și participare în viața publică.
Aceste inițiative au deschis drumul pentru emanciparea femeilor din Basarabia, punând bazele unor mișcări pentru drepturi civile, acces egal la educație și participare în viața publică.
Perioada interbelică: activism și publicații feministe
Elena Djionat
În 1917-1918, pe fondul destrămării Imperiului Rus, un grup de activiste din Moldova, printre care Ella Negruzzi, Olga Sturdza și Elena C. Meissner au cerut Senatului României drepturi egale pentru femei, inclusiv votul și accesul la educație. Această petiție a marcat începutul unei lupte organizate pentru emancipare.
În 1928, Elena Djionat a fondat Liga Femeilor din Basarabia, care a avut un rol esențial în sprijinirea femeilor din regiune. Liga a deschis mai multe instituții vitale, printre care un azil pentru femei intelectuale, un adăpost de noapte pentru femei, un azil pentru copiii străzii și un gimnaziu comercial destinat fetelor.
În paralel cu activitatea Ligii, Elena Djionat, Nina Siținsky și Daria Bodescu au fondat ziarul „Mișcarea Femenină” în 1933, care a contribuit la consolidarea mesajului Ligii, având un impact semnificativ în educarea și mobilizarea femeilor din Basarabia pentru a lupta pentru drepturile lor.
Deși progresul a fost lent, aceste inițiative au deschis calea pentru viitoarele câștiguri în drepturile femeilor, demonstrând că ele erau actori activi în schimbarea societății.
În 1928, Elena Djionat a fondat Liga Femeilor din Basarabia, care a avut un rol esențial în sprijinirea femeilor din regiune. Liga a deschis mai multe instituții vitale, printre care un azil pentru femei intelectuale, un adăpost de noapte pentru femei, un azil pentru copiii străzii și un gimnaziu comercial destinat fetelor.
În paralel cu activitatea Ligii, Elena Djionat, Nina Siținsky și Daria Bodescu au fondat ziarul „Mișcarea Femenină” în 1933, care a contribuit la consolidarea mesajului Ligii, având un impact semnificativ în educarea și mobilizarea femeilor din Basarabia pentru a lupta pentru drepturile lor.
Deși progresul a fost lent, aceste inițiative au deschis calea pentru viitoarele câștiguri în drepturile femeilor, demonstrând că ele erau actori activi în schimbarea societății.
Perioada sovietică (1940-1991): egalitate formală, provocări reale
Regimul sovietic a promis egalitate între femei și bărbați, oferindu-le acces la educație, locuri de muncă și politică. În realitate, femeile munceau cot la cot cu bărbații, dar rămâneau și responsabile de casă și copii, fără sprijin adecvat. Salariile lor erau mai mici, iar șansele de avansare limitate.
Concediul de maternitate era scurt, doar 56 de zile înainte și după naștere, iar femeile trebuiau să revină rapid la muncă, lăsând copiii în grija unor instituții adesea nepregătite. Discuțiile despre drepturile femeilor erau controlate de stat, iar orice inițiativă independentă era suprimată.
Deși accesul la educație și muncă a fost un pas înainte, lipsa reală de sprijin și inegalitățile persistente au transformat această „egalitate” într-o iluzie. Femeile aveau mai multe oportunități, dar și o povară dublă, fără libertatea de a-și cere drepturile.
Concediul de maternitate era scurt, doar 56 de zile înainte și după naștere, iar femeile trebuiau să revină rapid la muncă, lăsând copiii în grija unor instituții adesea nepregătite. Discuțiile despre drepturile femeilor erau controlate de stat, iar orice inițiativă independentă era suprimată.
Deși accesul la educație și muncă a fost un pas înainte, lipsa reală de sprijin și inegalitățile persistente au transformat această „egalitate” într-o iluzie. Femeile aveau mai multe oportunități, dar și o povară dublă, fără libertatea de a-și cere drepturile.
Anii 1990: tranziția post-sovietică și apariția organizațiilor feministe
După independența Republicii Moldova în 1991, tranziția la economia de piață a adus o criză economică profundă, afectând grav femeile. Multe și-au pierdut locurile de muncă și au fost nevoite să accepte slujbe prost plătite sau instabile sau să caute un loc de muncă în afara țării.
„În anii '90, din cauza condițiilor economice precare și a locurilor de muncă puține și prost plătite, multe femei din Republica Moldova au căutat o viață mai bună peste hotare. Pe lângă motivele economice, violența în familie a fost un alt factor important care le-a determinat să plece, dorind să scape de abuzurile trăite acasă”, spune Valentina Bodrug-Lungu, fondatoarea organizației Gender-Centru.
„În anii '90, din cauza condițiilor economice precare și a locurilor de muncă puține și prost plătite, multe femei din Republica Moldova au căutat o viață mai bună peste hotare. Pe lângă motivele economice, violența în familie a fost un alt factor important care le-a determinat să plece, dorind să scape de abuzurile trăite acasă”, spune Valentina Bodrug-Lungu, fondatoarea organizației Gender-Centru.
Valentina Bodrug-Lungu
Această migrare masivă a dus la o problemă gravă: traficul de ființe umane. Femeile vulnerabile și adesea lipsite de informații corecte despre riscuri au căzut victime ale exploatării ilegale, fără protecția necesară din partea statului. Moldova a devenit una dintre cele mai afectate țări de traficul de persoane, multe femei fiind înșelate cu promisiuni false de muncă în străinătate.
Valentina Bodrug-Lungu subliniază că această perioadă a fost definitorie, deoarece a contribuit la o mai mare conștientizare a drepturilor femeilor și a pus bazele unui feminism activ în Moldova.
În această perioadă au apărut primele organizații feministe independente, cum ar fi Gender-Centru (1988), Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (1988), Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV Memoria) (1999), Asociația Împotriva Violenței în Familie „Casa Mărioarei” (2000) și altele. Acestea au oferit sprijin victimelor violenței, au organizat campanii de conștientizare și au creat adăposturi și programe de formare profesională pentru femei.
Valentina Bodrug-Lungu subliniază că această perioadă a fost definitorie, deoarece a contribuit la o mai mare conștientizare a drepturilor femeilor și a pus bazele unui feminism activ în Moldova.
În această perioadă au apărut primele organizații feministe independente, cum ar fi Gender-Centru (1988), Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (1988), Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV Memoria) (1999), Asociația Împotriva Violenței în Familie „Casa Mărioarei” (2000) și altele. Acestea au oferit sprijin victimelor violenței, au organizat campanii de conștientizare și au creat adăposturi și programe de formare profesională pentru femei.
Anii 2000: reformele legislative și combaterea violenței domestice
În anii 2000 Republica Moldova a făcut pași importanți în protejarea drepturilor femeilor și promovarea egalității de gen. În 2006, a fost adoptată Legea privind egalitatea de șanse, impunând măsuri concrete în educație, muncă și politică.
În 2008, Moldova a semnat Convenția ONU (CEDAW), angajându-se să combată discriminarea de gen la nivel internațional. Aceste reforme au consolidat un cadru juridic mai echitabil, demonstrând un angajament real pentru drepturile femeilor și o societate mai justă.
În 2008, Moldova a semnat Convenția ONU (CEDAW), angajându-se să combată discriminarea de gen la nivel internațional. Aceste reforme au consolidat un cadru juridic mai echitabil, demonstrând un angajament real pentru drepturile femeilor și o societate mai justă.
2010-2020: creșterea reprezentării politice și activismului feminist
Între 2010 și 2020, femeile din Republica Moldova au câștigat tot mai multă vizibilitate în politică și societate. În 2010 a fost adoptată prima lege împotriva violenței domestice, oferind victimelor protecție și sprijin real.
În 2016, s-a introdus o cotă de 40% pentru femei pe listele electorale, ceea ce a crescut cu 20% numărul lor în parlament.
Totodată, mișcarea feministă s-a întărit. Marșurile de 8 Martie, care în acest an marchează a 11-a ediție, și alte inițiative au adus în prim-plan probleme precum egalitatea salarială și combaterea violenței. ONG-urile și activiștii au contribuit la schimbarea mentalităților și la crearea unei societăți mai echitabile. Acest deceniu a dovedit că femeile din Moldova sunt tot mai hotărâte să-și facă vocea auzită și să modeleze viitorul țării.
În 2016, s-a introdus o cotă de 40% pentru femei pe listele electorale, ceea ce a crescut cu 20% numărul lor în parlament.
Totodată, mișcarea feministă s-a întărit. Marșurile de 8 Martie, care în acest an marchează a 11-a ediție, și alte inițiative au adus în prim-plan probleme precum egalitatea salarială și combaterea violenței. ONG-urile și activiștii au contribuit la schimbarea mentalităților și la crearea unei societăți mai echitabile. Acest deceniu a dovedit că femeile din Moldova sunt tot mai hotărâte să-și facă vocea auzită și să modeleze viitorul țării.
2020-prezent: progrese în leadershipul feminin și continuarea luptei împotriva discriminării
După 2020, Republica Moldova a făcut pași importanți în leadershipul feminin și combaterea discriminării. Alegerea Maiei Sandu ca prima femeie președinte în 2020 a marcat un moment istoric, inspirând alte femei să aspire la funcții de conducere.
Maia Sandu
În 2022, Moldova a ratificat Convenția de la Istanbul, consolidând eforturile împotriva violenței asupra femeilor. Totodată, mișcarea feministă a continuat să promoveze drepturile reproductive, egalitatea salarială și accesul femeilor la oportunități economice. Programe dedicate au sprijinit antreprenoriatul feminin, oferind resurse pentru dezvoltarea afacerilor.
Pe 31 iulie 2024, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat un proiect de lege care a introdus noțiunea de „femicid” în legislația națională. Astfel, crimele comise din cauza inegalității de gen sunt recunoscute oficial și vor fi tratate cu mai multă seriozitate.
Astăzi, 47 de organizații neguvernamentale lucrează activ pentru drepturile femeilor, acționând în domenii precum combaterea violenței domestice, sprijinirea victimelor și promovarea egalității de gen. Mișcarea feministă din Moldova continuă să crească, având un impact real asupra societății.
Pe 31 iulie 2024, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat un proiect de lege care a introdus noțiunea de „femicid” în legislația națională. Astfel, crimele comise din cauza inegalității de gen sunt recunoscute oficial și vor fi tratate cu mai multă seriozitate.
Astăzi, 47 de organizații neguvernamentale lucrează activ pentru drepturile femeilor, acționând în domenii precum combaterea violenței domestice, sprijinirea victimelor și promovarea egalității de gen. Mișcarea feministă din Moldova continuă să crească, având un impact real asupra societății.
Femeile din Republica Moldova au acum independență financiară, acces la educație, dreptul de a vota, de a ocupa funcții publice, de a conduce și de a lua decizii pentru propriile vieți. Aceste drepturi reprezintă realizări importante, obținute printr-o lungă luptă pentru egalitate.
Totuși, mai există provocări mari. Femicidul rămâne o problemă gravă, iar violența domestică afectează multe femei. Deși au fost adoptate legi și desfășurate campanii, e nevoie de mai multe măsuri pentru a proteja femeile și a combate inegalitățile. Autoritățile și societatea trebuie să continue să sprijine victimele și să întărească măsurile de prevenire, pentru a construi o societate mai echitabilă
Totuși, mai există provocări mari. Femicidul rămâne o problemă gravă, iar violența domestică afectează multe femei. Deși au fost adoptate legi și desfășurate campanii, e nevoie de mai multe măsuri pentru a proteja femeile și a combate inegalitățile. Autoritățile și societatea trebuie să continue să sprijine victimele și să întărească măsurile de prevenire, pentru a construi o societate mai echitabilă
Text de Mihaela Rusnac, stagiară Moldova.org
