Sihăstria este una din oazele de seamă ale spiritualităţii româneşti. Aflată în judeţul Neamţ, la 22 de km de oraşul Târgu-Neamţ, este asediată de mii de pelerini de peste tot. Cred că o încărcătură deosebită au dat acestei lavre marile figuri duhovniceşti, care au vieţuit aici: Ioanichie Moroi, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Ioanichie Bălan şi alţii.
Despre pornirile acestei Mănăstiri nu se cunosc prea multe. Ştiut, însă, este, că pe parcursul a mai multor secole prin împrejurimi s-au nevoit asceţi. „Munţii sunt plini de călugări şi pustnici care îşi jertfesc acolo, în liniştea lui Dumnezeu, viaţă smerită şi singuratică”, astfel scria despre Munţii Neamţului cărturarul Dimitrie Cantemir.
Se spune că prima biserică a Schitului Sihăstira (aşa a fost de la începuturi şi până în 1947, când este ridicat la rang de mănăstire) a apărut la 1655 în Poiana lui Atanasie, unul dintre sihaştrii locului. Acesta, împreună cu şapte ieroschimonahi de la Mănăstirea Neamţ, au şi întemeiat schitul pustnicesc cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Hram, de altfel, păstrat de Mănăstirea Sihăstria până în prezent. Prima biserică, din păcate, ajunge în ruine în jurul anului 1730. Peste patru ani este târnosit un nou sfânt locaş, mai durabil şi mai încăpător. A rezistat, însă, doar până la 1821, după lupta dintre eterişti şi turci de la Secu, Mănăstirea Sihăstria este arsă. În anii 1824 – 1825 este refăcut sfântul locaş. Atunci a şi fost ridicată actuala biserică de piatră.
În 1837 este construit paraclisul de lemn „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana”. În 1941 acesta este mistuit de foc. Peste cinci ani, în acelaşi loc, este ridicat altul. Paraclisul impresionează prin pictura deosebită, care aparţine lui Ivan Protcenco, ulterior tuns în monahism cu numele Irineu.
După anul 1945 începe perioada de înflorire a Schitului Sihăstria, datorită unei mari feţe bisericeşti – părintele Ilie Cleopa. Asta şi l-a determinat pe Patriarhul Nicodim ca la 1947 să ridice Schitul la rang de Mănăstire.
Anii ateismului au însemnat o perioadă grea şi pentru Mănăstirea Sihăstria. Astfel, potrivit unui decret din 1959, din toate mănăstirile sunt alungaţi vieţuitorii care aveau mai puţin de 55 de ani. Desigur, Mănăstirea Sihăstria nu a fost o excepţie. Cu toate astea, aici sunt ridicate corpuri de chilii, restaurate clădiri şi biserica veche. În 1997 este sfinţită o nouă biserică cu hramul „Sfânta Teodora de la Sihla”
Mulţime de pelerini trec zilnic pe la chiliile şi mormintele marilor duhovnici Ilie Cleopa şi Paisie Olaru.
Mulţumesc Centrului de Pelerinaj „Emaus” al Mitropoliei Basarabiei (www.emaus.md) pentru suportul acordat la realizarea materialului.
Dinu Rusu
