Nina NEGRU
Niciodata n-am putut sa cercetez fara emotii cartile rominesti de cult care se deschideau cu stemele ingemanate ale Moldovei si Munteniei.
Un festival international de folclor m-a facut, saptamina trecuta, sa retraiesc acele emotii. Centrul cultural “Dunarea de Jos”, sprijinit de Consiliul Judetean Galati si sponsorizat de Metro din acelasi oras, a organizat in perioada 14-19 august acest festival sub genericul “Doina Covurluiului”.
Pasiunea mea pentru folclorul rominesc m-a facut sa ma opresc la jumatatea drumului intre Chisinau si Marea Neagra pentru a urmari evolutia unor ansambluri anuntate in program. in primul rind, m-a intrigat faptul ca un basarabean, Vasile Placinta, a fost director al festivalului, iar consateanul sau Ion Chiciuc (de la Slobozia Mare, r. Cahul) este dirijor al ansamblului folcloric “Doina Covurluiului” din Galati. Nu mi-a fost indiferent nici cum se va prezenta ansamblul din R.Moldova “Nistrenii” al Palatului de cultura din Soroca in contextul folcloric din zona de sud a Rominiei si fata de colectivele din strainatate.
Ceea ce a dat coerenta acestui festival a fost spatiul geografic din care au sosit grupurile participante, aproape toate provenind din tarile invecinate cu Rominia: Serbia, Bulgaria, Grecia, regiunea Odesa a Ucrainei, R.Moldova, Georgia.
Ansamblurile folclorice din Rominia au fost tot cele ale sudului: “Tara Vrancei” (director artistic fiind interpreta de muzica populara Maria Murgoci), “Baladele Deltei” din Tulcea (director artistic St. Coman), “Doina Siretului” din Tecuci, precum si numeroase grupuri folclorice din satele judetului Galati: Frumusita, Piscu, Branistea, Cavadinesti, Tulucesti etc. Presedintele juriului, din care facea parte si dl D. Tambur de la Ministerul Culturii si Turismului din R.Moldova, a fost Puiu Vasilescu, presedintele Academiei de Dansuri din Rominia. Publicul din Galati, la fel de receptiv fata de valorile folclorului ca si basarabenii, a profitat de accesul liber la festival pentru a lua adevarate lectii de cultura populara. Am observat insa ca el reactiona mai prompt la interpretarile mediocre si mai ales la miscari de dans neautentice. Ele nu au lipsit in evolutia ucrainenilor si, pe alocuri, in cea a “Nistrenilor”, chiar daca ai nostri, ca si “Baladele Deltei”, au obtinut Premiul I. Evolutia extraordinara a dansatorilor georgieni, care au luat un premiu pentru virtuozitate, a fost calificata de unii spectatori drept acrobatie, altii gasind puncte de tangenta cu vechii nostri “Calusari”.
Este clar din orice miscare a publicului si din expresia fetei: rominului ii place frumosul, armonia, mai putin sportul in dans. Din acest motiv ansamblului folcloric “Prnjavor” din Serbia – care a produs, fara exagerare, o feerie – i-a fost acordat premiul pentru originalitate. Ca si dansatorii din Bulgaria, care au luat premiul “Simpatia publicului”, aceste delegatii ale popoarelor din zona Balcanilor valideaza mai vechea idee a lui Eminescu privitor la colaborarea pe toate planurile a rominilor cu vecinii din sudul Dunarii.
Marele Premiu a fost cistigat pe merit de “Doina Covurluiului” din Galati. Am avut o scurta discutie cu dirijorul ansamblului, Ion Chiciuc, acolo, in forfota multimii. L-am vazut impresionat de aceasta zona de interferenta – si nu de disjunctie – moldo-munteana. Tara Romineasca, numita mult timp si Basarabia, are in capatul dinspre rasarit niste granite curgatoare, niste infiltrari in feudele moldovenilor, vizibile in cultura populara. Folcloristul nostru depisteaza la Tecuci interpretari muntenesti, iar la Birlad stilul moldovenesc. Culmea este ca “Doina Covurluiului” danseaza ca la noi, in Basarabia dintre Prut si Nistru. Asa-i in Tara de Jos a Moldovei: muntenii s-au moldovenizat sau musatinii s-au basarabenizat – este greu de descilcit itele. Cercurile horelor desfasurate la acest festival mi-au amintit de stemele ingemanate din vechile Evanghelii rominesti. Litera chirilica a fost schimbata – stemele s-au contopit pina la urma. // Jurnal de Chisinau
