De Diana Răileanu
Centrul pentru copii din Pârlița dovedește că o inițiativă civică poate compensa multe lipsuri
Preţurile, sărăcia şi şomajul sunt marile îngrijorări ale moldovenilor, potrivit ultimului Barometru al Opiniei Publice, realizat de IMAS Chişinău. Pe locul patru vine „viitorul copiilor”. Banii nu aduc poate fericirea dar cei mai mulţi cred că nici fără ei nu este bine. O dovedeşte şi un recent studiu UNICEF care documentează că în mediul rural, sărac, copiii sunt marii perdanţi. Un pic de iniţiativă civică, poate compensa însă multe lipsuri.
Un exemplu ar fi iniţiativa părinţilor şi profesorilor din localitatea Pârliţa, raionul Făleşti, care au deschis în cadrul şcolii din sat un centru de creaţie pentru copii. Aici, îmi spune Valentina Grosu, asistenta socială din localitate, vin şi copii cu dizabilităţi sau din familii nevoiaşe. Astfel, a fost rezolvată problema părinţilor care ziua sunt la serviciu şi nu pot să-şi supravegheze copiii sau nu au timp să se ocupe cu ei.
Valentina Grosu: “Copii aceştia veneau aici la acest centru şi cu ei lucrau profesorii din şcoală. Cercuri de mâni dibace, de dansuri, de desen şi de informatică, la calculator. Deci ei au deschise cercuri pe interese cu toţi copiii, şi inclusiv au fost incluşi copii cu dizabilităţi”.
Europa Liberă: Cum aţi văzut dvs că au evoluat copii cu dizabilităţi şi aceşti obişnuiţi. Ce s-a schimbat?
Valentina Grosu:“În primul rând s-a făcut o atmosferă prietenoasă şi nu se mai deosebea că acela este cu dizabilităţi faţă de altul. O devenit mai prietenoşi şi se ajutau unul pe altul”.
Valentina Grosu spune că în Pârliţa, sat cu peste 3 mii de locuitori, sunt multe familii nevoiaşe sau părinţi care au fost nevoiţi să plece peste hotare ca să-şi întreţină copiii. Asistenta socială crede că este în primul rând datoria comunităţii şi nu a statului să aibă grijă de aceste familii sau de copiii rămaşi acasă.
Valentina Grosu: “E bine-venit imboldul nostru pentru că ei nu cunosc unde pot să deschidă uşa, ceea ce lor li se cuvine. E clar că sunt şi familii care aşteaptă numai să le dai, or ei cred că rolul asistentului social este numai de a da ajutor material. Că dacă o să aştepte să le facă cineva o să fie numai atât cât o să le facă cineva. Dar noi tindem spre asta ca noi să-i pornim din loc, dar pe urmă trebuie să se descurce siguri”.
Studiul UNICEF despre cunoştinţele familiilor în domeniul îngrijirii şi dezvoltării copiilor arată că, de multe ori, părinţilor le lipsesc cunoştinele elementare privind educaţia sau îngrijirea copiilor. De exemplu, în una din zece familii părinţii nu cumpără şampon sau pastă pentru curăţarea dinţilor.
Iată explicaţia coordonatoarei programe educaţie timpurie de la Unicef Moldova, Larisa Vârtosu: “Dar daţi să acceptăm faptul că şamponul este diferit, este mai scump şi este mai ieftin. Dacă părintele ar fi conştient de faptul că copilul cu cât mai des îşi spală mânile este mai sănătos, cred că s-ar găsi acei doi sau trei lei de cumpărat săpun. Astea sunt nişte lucruri pe care trebuie să le cunoscă fiecare părinte. Respectiv, aici ar trebui să venim cu o campanie de mediatizare şi să ajutăm părinţii să înţeleagă necesitatea folosirii practicilor de stimulare pozitivă a copiilor”.
Acelaşi studiu elaborat de UNICEF arată că doar trei din zece părinţi le citesc cărţi copiilor, iar fiecarea al doilea copil de până la 7 ani este bătut de părinţi săi.
