de Petru Bogatu
Nu e un scenariu apocaliptic. E doar o concluzie logică ce se impune în urma estimărilor făcute în ultimul timp de o serie de prestigioase instituţii internaţionale. Toate acestea converg spre ideea: în plină criză mondială Republica Moldova nu are viitor.
Singură în faţa crizei
Afară e dezastru financiar, cred că aţi auzit, nu? Iar acesta e un fel de război mondial, de care nu ai unde să te ascunzi, dacă mă înţelegeţi. În multe privinţe, forţa lui de distrugere deja a întrecut-o pe cea a unor ucigătoare conflagraţii ale secolului trecut.
Criza economică demolează destine omeneşti, falimentează nu numai bănci, întreprinderi şi corporaţii internaţionale, ci şi cogeamite state, de altfel, incomparabil mai funcţionale decât al nostru. Spre buza prăpastiei au fost împinse deja Islanda, Letonia, Grecia etc.
Or, potrivit Fondului Monetar Internaţional, Republica Moldova este una din ţările cele mai vulnerabile la recesiunea globală. Din lista a 26 de state, cele mai sărace din lume, mai fac parte, în afară de noi, Zambia, Burundi, Tadjikistan, Mongolia etc. Vorba ceea: spune cu cine te însoţeşti că să-ţi spun cine eşti. Dacă vor fi lăsate la voia întâmplării, ele nu au cum să supravieţuiască.
Numai în primele două luni ale anului 2009, rezervele valutare ale Republicii Moldova s-au micşorat cu un sfert. FMI avertizează că ele se vor epuiza, probabil, încă până la finele anului curent.
Mai adăugaţi la toate acestea şi faptul că doar în ianuarie remitenţele s-au redus cu aproape 28 la sută. Iar secarea transferurilor de valută de peste hotare va afecta direct circa trei sferturi din toate familiile din interiorul ţării şi în plus, ca să pună bomboana pe colivă, va ucide bugetul. În aceste împrejurări, statul va da faliment în doar câteva luni.
Vor fi salvaţi doar cei aleşi
Aţi putea să-mi obiectaţi că există marea finanţă mondială care ne va ajuta. Aiurea. De unde aţi scos-o? Mai mulţi experţi europeni şi americani consideră că în actualele condiţii, mai precare ca oricând în ultimii 70 de ani, salvarea tuturor statelor în derivă este imposibilă. Iată de ce li se va întinde o mână de ajutor doar celor aleşi.
De un sprijin internaţional consistent se vor bucura, bunăoară, ghinioniştii din Uniunea Europeană. Dar şi ţările a căror dispariţie poate crea o periculoasă gaură neagră în landşaftul geopolitic mondial. Ucraina de exemplu. Nimeni nu-şi doreşte, desigur, o Somalie în centrul Europei. Celelalte vor fi lăsate de izbelişte.
Este la mintea oricui că, din acest punct de vedere, Republica Moldova nu încape pe lista priorităţilor internaţionale. Posibila ei prăbuşire nu va aduce profituri politice nimănui, fireşte, dar nici mari pagube. De aceea, eventualele acţiuni de salvgardare a ei nu sunt rentabile. Va fi lăsată să agonizeze, nu vă faceţi iluzii.
Unde mai pui că Uniunea Europeană şi-a închis porţile. Procesul de extindere a fost oprit pentru mulţi ani înainte. Nici aspiraţiile europene ale Ucrainei şi Turciei nu mai sunt luate în serios. Ca să nu mai vorbesc de statele din Balcani.
De cealaltă parte, Rusia este în prag de colaps, iar unii analişti consideră chiar că e la câţiva paşi de dezintegrare. Această situaţie va genera pe plan extern tensiuni noi, fapt ce va agrava lucrurile în zona noastră, surpând temeliile şi aşa şubrede ale Republicii Moldova.
Un vot cu un uragan economic în spate
În aceste circumstanţe, soluţii nu prea sunt. Nu te mai ajută nici banii, pentru că s-au risipit, nici suptul de la două vaci, pentru că laptele a secat, nici şmecheria trufaşă, nici cerşitul cu mâna întinsă, pentru că stăpânii lumii au ajuns şi ei la ananghie şi nu te văd nici dacă te privesc cu lupa.
Există, de fapt, o şansă pentru Republica Moldova. Una singură. E nevoie ca de aer de o schimbare politică în urma alegerilor din 5 aprilie care ar crea premise pentru a prinde, totuşi, expresul european. Pentru asta, aşa cum o îndemna să facă acum câţiva ani raportorul APCE, Josette Durrieu, Republica Moldova trebuie să intre în vagonul României.
În criză de timp, societatea se vede obligată să se grăbească pentru a evada din gulagul istoriei în care au băgat-o comuniştii. Nu mai poate greşi, întrucât are un ţunami economic în spate
