În această vară am fost de două ori pe la mănăstirile pline de farmec din Bucovina. Pictate cu migală, cu nuanţe deosebite, cu teme care te pun pe gânduri, lavrele de seamă ale Ţării Fagilor sunt asediate zilnic de sute, uneori chiar de mii de pelerini. Cei care le vizitează rămân uluiţi de frumuseţea arhitecturală, cadrul natural în care se află, dar mai ales de frescele exterioare. Începând de astăzi, timp de zece zile, facem împreună o călătorie spirituală pe la încântătoarele mănăstiri ale Bucovinei.
Pentru că astăzi, de Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos (stil nou), Mănăstirea Suceviţa îşi sărbătoreşte cel de-al doilea hram (primul e de Învierea Domnului), primul popas din Ţara Fagilor e la aceasta renumită lavră.
Mănăstirea Suceviţa are mai bine de patru secole de dăinuire spirituală. Aceasta a fost ctitorită la 1582 a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari, domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII).
Potrivit specialiştilor, arhitectura locaşului, care, de altfel, este una deosebită, îmbină armonios elemente de artă bizantină şi gotică, adăugând şi caracteristici definitorii pentru bisericile de lemn din Moldova. Mai puţin cunoscut decât renumitul „albastru de Voroneţ”, dar la fel de impresionant şi plin de semnificaţii este şi „verdele” de Suceviţa, care face şi mai plină de sens frumoasa frescă exterioară. Cercetătorul francez Paul Henry avea să zică despre picturile murale exterioae de la Suceviţa că sunt "testamentul artei moldovenesti",
Cei care ajung la Mănăstirea Suceviţa rămân ore bune în faţa frescei exterioare, pentru a înţelege mesajele, unele cu un sens destul de profund. Cei mai mulţi, însă, opresc, la vestita „Scara virtuţilor”.
Mâine, veţi afla despre o altă perlă din Bucovina – Mănăstirea Voroneţ.
Mulţumesc Fundaţiei "Vasiliada" pentru susţinerea acoradă la realizarea materialului.
