De Tatiana Corai
Dacă (ne)alegerea preşedintelui pe 20, 28 mai şi 3 iunie 2009 a fost testul de maturitate al Opoziţiei, alegerile anticipate vor proba gradul de maturitate, consecvenţă şi responsabilitate al alegătorilor. Opoziţia a trecut cu cinste acest test şi exact în acest mod trebuie să ne comportăm şi noi pe 29 iulie.
Condiţia principală pe care a pus-o electoratul în faţa Opoziţiei parlamentare a fost ca aceasta să nu voteze un preşedinte comunist. Adică, să nu repete actul ruşinos de la 4 aprilie 2005. Atunci, trădarea a constat în faptul că unele partide au avut un mesaj electoral sută la sută anticomunist, dar când au ajuns în parlament s-au dat cu comuniştii. În 2009, cei 41 de deputaţi liberali au spălat, dacă vreţi, obrazul pătat al Opoziţiei de ieri, demonstrând că în R. Moldova a apărut o clasă politică nouă, care nu separă politica de moralitate. Altfel zis, cei 41 de deputaţi şi-au dorit mai mult decât 41 de mandate, ei s-au solidarizat în ideea de a scoate R. Moldova din haosul politic şi mlaştina economică, de a o aduce în rândul ţărilor civilizate. În mod normal, pe 29 iulie, ar trebui să urmeze solidarizarea noastră, a celor care au votat pentru PLDM, PL şi AMN. Acum mingea se află pe terenul nostru, al alegătorilor, acum noi suntem Opoziţia.
Cei 41 de deputaţi au trecut cu bine prin toate „vămile”, fără să-şi vândă sufletul. Cât a însemnat numai suma de cinci milioane de euro, vehiculată peste tot, în schimbul aşa-numitului „vot de aur”! Mai mulţi deputaţi din Opoziţie au relatat presei prin ce metode au încercat să-i corupă cei care aveau mare nevoie de votul lor. Ei au rezistat, nu ne-au înşelat aşteptările.
Acum e rândul nostru să rezistăm. Acum noi, alegătorii, trebuie să trecem anumite „vămi”. După eşecurile suportate în „negocierile” cu Opoziţia, Puterea şi-a îndreptat toate tunurile propagandistice asupra noastră. Aceste tunuri bubuie încontinuu, în speranţa că ne vor schimba opţiunile electorale exprimate pe 5 aprilie. De la ecranele TV, din toate difuzoarele se aud vocile a tot felul de manipulatori. Unii strigă: „Să ne apărăm patria!”, de parcă ar da turcii peste noi. Altul îşi duce mâna la ochelari şi strigă acelaşi lucru, doar că îşi schimbă glasul: „Războiul politic trebuie oprit!”. De ce nu ne spune şi cine l-a pornit? Al treilea se înscrie în cursa electorală, ştiind din start că nu va trece pragul, dar, cel puţin, va fura nişte voturi de la cei care nu l-au acceptat pe „lista naţională”. Al patrulea a rămas doar cu firul alb al mărţişorului, pe cel roşu l-a pierdut în campania precedentă, dar e şi el gata de luptă: „Timpul renovării a venit!”. Frumos, numai că trenul a cam plecat pentru astfel de politicieni… Pe scurt, toţi ne sucesc minţile în fel şi chip, toţi vor să uităm de adevărata opoziţie – PL, PLDM şi AMN – şi ne imploră să votăm ciorile de pe gardul lor!
De aceea zic că în aceste zile, cei care au ales Opoziţia liberală, trec exact prin aceleaşi vămi, ca şi cei 41 de deputaţi. Europa se uită la noi şi se întreabă: sunt moldovenii un popor cu vocaţie europeană? Şi dacă da, ce vor alege pe 29 iulie – libertatea sau dictatura, bunăstarea sau lanţurile? E momentul să demonstrăm că avem maturitate civică, responsabilitate, consecvenţă şi că nu ne schimbăm convingerile după cum bate vântul. Miercuri, 29 iulie, nu Parlamentul European, nu Consiliul Europei, ci noi trebuie să consolidăm votul dat celor trei partide – PL, PLDM şi AMN. Pentru că noi suntem Opoziţia.
