De Tatiana Corai
Ieri, de 8 Martie, pe stradă – numai bărbaţi cu flori. Ştiţi ce sentimente nobile trec prin mintea şi inima unei femei la vederea acestei privelişti încântătoare?.. În mulţimea de oameni, însă, am zărit şi un bărbat care… m-a făcut să zâmbesc. Încă nu bătuse ora 12.00 şi el deja se clătina fericit. Vorba ceea: „Iei un păhărel de dimineaţă şi eşti liber toată ziua!”. Se vedea de departe că luase mai multe.
Cu toate acestea, ţinea în mână trei lalele roşii. Le ţinea strâns-strâns, ca pe o lumânare pe care nu vroia să i-o stingă vântul… Văzându-l atât de grijuliu, mi-am zis că nu contează ce va face soţia sa cu florile, atunci când îl va vedea că sună la uşă. S-ar putea ca ele nici să nu ajungă la ea – să le uite în antreu sau să le ascundă după vreo perdea, iar soţia să le descopere a doua zi sau chiar peste o săptămână… Ceea ce contează cu adevărat este faptul că Ziua Femeilor a devenit un fel de… obsesie a bărbaţilor. Nici măcar fiind aghesmuit, iată, nu uitase că „astăzi e 8 Martie”.
Dacă n-ar fi existat o astfel de zi în calendar, poate că în inima sa – dar şi a altor milioane de bărbaţi de pe glob – nu s-ar fi mişcat niciun fior… Aceasta, apropo de interminabilele dispute din presă, dacă are sau nu dreptul la viaţă o asemenea sărbătoare. Deocamdată, nu a inventat nimeni altceva mai bun.
