Politica moldoveneasca este previzibila. Daca vreun cibernitician ar inventa o formula matematica in care sa includa toate variabilele politicii noastre, adica evenimentele si procesele care au avut loc in cei 20 de ani de pluralism, am primi un tablou al situatiei politice de acum si din urmatoarele decenii. Asta pentru ca au fost stabilite deja anumite legitati pe care le “respectam” cu mare strictete. Soarta PLDM se inscrie perfect in paradigma dezvoltarii politicii si politicului din interfluviul Pruto-Nistrean.
Teoreticianul german Georg Wilhelm Friedrich Hegel era convins de faptul ca istoria se dezvolta pe spirala, adica aceleasi lucruri se intampla cu o anumita regularitate, insa la un nivel calitativ nou. Si multiplele teorii ciclice vorbesc despre “repetarea istoriei”. Globul Moldovei, vorba unui clasic politician, tot este parte a Universului, iar ceea ce se petrece la noi corespunde anumitor principii. Sau poate nu ?
Pe langa toate teoriile cunoscute pana in prezent de omenire, mai exista una, care este fundamentala pentru perpetuarea poporului nostru, cunoscut pentru “harnicie, blandete, ospitalitate, dar si barbatie”. E vorba de paradigma “calcatului pe grebla”, care are tangente cu dezvoltarea ciclica. Deosebirea esentiala e ca ….nu creste nivelul, adica spirala lui Hegel, de fapt pentru noi e un cerc inchis, unidimensional, un cerc numit de unii ”vicios”.
Ceea ce se intampla in ultimul timp cu PLDM demonstreaza viabilitatea teoriei ”calcatului pe grebla”.
PLDM merge dupa aceiasi cale de dezvoltare ca si PDAM (Partidul Democrat Agrar din Moldova, acum PAM), FPCD (Frontul Popular Crestin-Democrat, succesorul direct al caruia este acum PPCD), PRCM (Partidul Renasterii si Concilierii din Moldova) si AMN. Nu voi descrie toate etapele prin care au trecut aceste formatiuni, dar voi evidentia doar cateva elemente care ma fac sa cred (ziceam acest lucru inca in vara lui 2007, cand doar se discuta despre crearea PLDM):
1. Existenta mai multor lideri ambitiosi.
2. Lipsa unei doctrine clare, care ar consolida partidul.
3. Resursele financiare si media.
1. In PDAM erau cativa lideri importanti: Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Andrei Sangheli, Dumitru Motpan, Dumitru Diacov. In cativa ani acestea au devenit presedinti ai propriilor partide sau politicieni pe cont propriu. FPCD la fel avea mai multi lideri – Snegur, pana a merge la agrarieni, Alexandru Mosanu, Gheorhe Ghimpu, Valeriu Matei, dar si Iurie Rosca. PRCM-ul il aveau pe Snegur si Nicolae Andronic (ultimul a fost ulterior prin mai multe partide, iar acum e presedinte al PPR). AMN are o istorie mai recenta, despre care voi aminti doar numele lui Serafim Urechean, Dumitru Braghis, Veaceslav Untila si Vitalia Pavlicenco (i-ati regasit la conducerea unor partide pe acestea?).
In PLDM erau cativa lideri: Vlad Filat, Alexandru Tanase, Mihai Godea si Vitalie Nagacevschi (acum a ramas doar Filat).
2. Frontul Popular s-a lansat ca o miscare social-politica de renastere nationala, adica, fara doctrina. Doctrina crestin-democrata a fost adoptata abia prin 1994, dupa ruptura la varf (din FP au plecat mai multi lideri care au creat diferite formatiuni politice). PDAM nu are o doctrina (sa nu-mi spuneti ce scria in statutul formatiunii, pentru ca 99.99 % din membrii acelui partid nici nu stiau ce inseamna doctrina). PCRM-ul la fel nu avea o doctrina care ar consolida formatiunea, in conditiile in care cei care au venit de la agrarienii de stanga s-au proclamat liberali peste noapte. AMN a fost o perioada un conclomerat de fosti social-democrati, social-liberali, liberali, national-liberali si “independenti”.
Ce doctrina iese din acest mix ? Social-liberala veti spune. Da, insa la noi social-liberalismul nu a fost inteles niciodata, cu atat mai mult sa reprezinte nucleul care ar fortifica membrii de partid.
3. Resurlele. “Cine plateste, acela arvoneste”, spunea Gheorhe Urschi intr-un cunoscut film din perioada de aur a cinematofrafiei noastre. Liderii de partid au inteles repede intelepciunea lui Urschi si…au urmat-o. Cine controleaza fluxurile financiare, acela controleaza partidul. Iar acest lucru nemultumeste, deoarece distruge democratia de partid. Cine (prin cine) si cum au finantat partidele mentionate mai sus cunoasteti. Soarta acestora la fel o stiti.
Ceea ce am scris mai sus nu inseamna nicidecum ”ingroparea PLDM”. E doar o atentionare ca se calca pe aceiasi grebla. Sunt sigur ca moldovenii sunt in stare sa rupa acest cerc vicios al ”calcatului pe grebla” si sa mearga pe calea dezvoltarii spiralice, adica sa ajungem la nivele calitative noi. Dar pentru aceasta trebuie sa avem vointa si, nu in ultimul rand, inteligenta.
Eu (mai) raman optimist. Dar voi ?
