Pământul este plat, oculta mondială conduce lumea, iar războiul din Ucraina este regizat. Vă sună cunoscut? Acestea sunt doar câteva exemple de teorii ale conspirației mult prea populare și discutate în ultimele decenii.
Conform definiției, o teorie a conspirației este încercarea individului de a explica anumite evenimente periculoase sau tragice ca fiind rezultatul acțiunilor unui grup restrâns și influent de oameni.
Ca să elucidăm mecanismele care stau la baza acestor credințe și felul în care acestea ajung să influențeze dinamica socială și individuală, am discutat cu antropologul și psihoterapeutul Sorin Scutelnic.
Mecanisme, procese și emoții
În spatele mecanismelor prin care oamenii ajung să creadă în aceste teorii, spune specialistul, ar sta câteva procese cognitive și emoții de bază.
„În primul rând, vorbim despre distorsionarea cognitivă, când realitatea exterioară a individului nu concordă cu cea interioară. Și atunci el formează niște sisteme de deteriorare a imaginii până creează în interiorul său un tablou organic”, explică specialistul.
În cazul emoțiilor, menționează Sorin Scutelnic, astfel de teorii sunt construite având la bază frica și anxietatea.
„Persoanele care sunt predispuse să creadă în teorii ale conspirației au un grad ridicat de impredictibilitate vizavi de viitor și dorința să controleze această zonă. De aceea, încep să construiască diferite teorii prin care își liniștesc anxietatea.”
Elemente paranoidale și frica socială
Însă, nu toate persoanele anxioase ajung să creadă în idei conspiraționiste. Există și tipuri de personalități cu elemente paranoidale sau paranoice care încearcă să evite sistemele acceptate colectiv. Iar atunci când nu reușesc să se integreze bine în societate, aleg să se izoleze. „Iar în această izolare își construiesc o alternativă, care îi ajută să facă față problemelor și să-și construiască un viitor”, spune Sorin Scutelnic.
Specialistul mai explică și de ce elementele conspiraționiste ale personalității pot apărea în momentele sporite de frică, cum ar fi în timpul pandemiei sau al unui război.
„Pentru multe persoane este extrem de dificil să facă față anxietății într-o perioadă atât de stresantă. Iar aceste teorii devin o soluție rapidă și ușoară care le dă iluzia că pot ține situația sub control, că nu este adevărat sau că nimic nu depinde de ei.”
Dovezile și argumentele raționale – de ajutor?
La întrebarea dacă oamenii cu asemenea predispoziții pot fi convinși că teoriile sunt false, antropologul are o poziție reticentă.
„Părerile se schimbă foarte greu, decât dacă persoana are încredere într-o autoritate care începe să descâlcească aceste teorii. Atunci se schimbă treptat și modul de gândire a celui care crede în unele teorii ale conspirației”, explică specialistul. De asemenea, spune el, este nevoie și de o gândire critică.
„Gândirea critică este cea care imunizează persoana de astfel de teorii. Însă, de cele mai multe ori, aceasta lipsește în astfel de cazuri”, remarcă antropologul.
„Teoriile conspiraționiste nu acceptă dialogul, ci doar monologul”
Lipsa capacității de a discuta critic, zice Sorin Scutelnic, ar putea fi explicată de mediile opresive în care se dezvoltă individul. Un mediu în care nu există dialog constructiv ar putea naște personalități obediente. Acestea ar căuta pe tot parcursul vieții persoane sau sisteme sub umbrela cărora se simtă în siguranță.
„De exemplu, tatăl crede în anumite lucruri și le inoculează copilului. Iar când copilul începe să pună întrebări inconfortabile, părintele îl oprește. Practic, nu există șansa unui dialog deschis și contradictoriu. Teoriile conspiraționiste nu acceptă dialogul, ci doar monologul, impunând credința în perspectiva lor. Astfel, mulți cad pradă acestui sistem”, afirmă Sorin Scutelnic.
Antropologul subliniază că acest lucru se întâmplă și în școli, unde, de cele mai multe ori, nu existe deschidere către comunicare sinceră și dezbateri între elevi și învățători.
„Noi cei răi” vs „Noi cei buni”
Popularitatea teoriilor conspiraționiste și un număr în creștere al oamenilor care cred în ele ar putea, zice Sorin Scutelnic, să afecteze securitatea și coeziunea socială a membrilor.
„Scade considerabil coeziunea socială, acea legătură numită «noi». De exemplu, când vorbim despre «noi», ne referim adesea la vecinii noștri sau membrii familiei noastre. Dar în societățile în care teoriile conspiraționiste sunt răspândite și bine înrădăcinate, mulți oameni nu se mai identifică cu această noțiune de «noi»”, explică specialistul.
Astfel, în situații precum pandemiile, care reprezintă un risc major pentru societate, aceste teorii ar susține că ele dezvăluie adevărul și încearcă să dezintegreze structurile generale de solidaritate. Ele ar forma o distincție între «noi cei răi» (majoritatea) și «noi cei buni» (minoritatea). Iar asta, la rândul său, poate crea reticențe indivizilor să urmeze recomandările specialiștilor.
Mai mult, un rol important l-ar juca și internetul, în mod special rețelele de socializare. Expertul menționează că acesta ar fi un spațiu propice unde aceste teorii pot fi diseminate într-un cadru social mai larg, fără control și consecințe. În mod special în condițiile de anonimat pe care îl propun platformele.
Soluții sau avantajele unui limbaj simplist
La capitolul soluții, Sorin Scutelnic a venit cu câteva propuneri care ar putea fi de folos în spațiul academic, educațional și mediatic.
Primul lucru pe care îl punctează specialistul ar fi prezența unor canale oficiale care să dezmintă ideile și mesajele din cadrul teoriilor conspiraționiste.
„Este nevoie ca oamenii de știință să vorbească tot mai mult pe înțelesul societății. În zona asta pandemică care a fost la noi, oamenii de știință vorbeau într-un sistem ermetizat științific, cu termeni pe care majoritatea oamenilor nu-l înțelegeau. Iar teoriile conspiraționiste aveau un limbaj simplist, ușor de înțeles”, subliniază antropologul.
Iar ultimul, dar nu cel din urmă, ar fi elementul educativ și mass-media.
„Să fie diferite emisiuni pe această temă. Să se vadă pericolul, să se înțeleagă. Filme documentare, spectacole, chiar și filme obișnuite, unde să se trateze aceste teme și să sensibilizeze societatea privind pericolul social al acestor sisteme”, conchide Sorin Scutelnic.
