Moldova.ORG — Politica agricola comuna: o poveste cu „doua Europe“?
Nivelul scazut de ajutoare financiare directe primite in cadrul politicii agricole comune de cele 10 state care au aderat la UE in 2004 determina conditii inegale de concurenta, estimeaza deputatii europeni. Cu toate acestea, Parlamentul European vorbeste despre un „sistem avantajos pentru toti“ intr-un raport adoptat in plen la sfarsitul lui martie, dar cere Comisiei Europene sa acorde mai mare atentie problemelor acestor state in deciziile referitoare la politica agricola comuna.
Dupa cum informeaza serviciul de presa al Parlamentului European, agricultura are un rol mai important in cele 10 state (Cehia, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia) decat in UE15 (cele 15 state care au devenit membre UE inainte de mai 2004). In anul 2004, 22% din teritoriul UE10 era dedicat agriculturii, prin comparatie cu numai 4% in UE15. 13% din populatia totala a UE10 si 1,6% din cea a UE15 lucreaza in agricultura. 2,8% din venitul national brut al UE10 provine din agricultura, pe cand in UE15 acesta se ridica la 1,6%.
Productivitatea este semnificativ mai mica in UE10. Fermele sunt mai mici, semi-subventionate si folosesc o tehnologie de productie mai putin avansata decat cea din UE15. In plus, capitalul investit este mai mic. Conform deputatilor europeni, schimbarile in sectorul agricol trebuie sa se faca lent pentru evitarea tensiunilor politice si economice.
Politica agricola comuna in UE10: doar o poveste?
Raportul parlamentar, redactat de deputatul european maghiar Csaba Sandor Tabajdi (PSE) sustine ca politica agricola comuna (PAC) actuala a dus la un „sistem avantajos pentru toti“. Aderarea celor 10 state nu a creat perturbari pe piata unica europeana, nici in vechile, nici in noile state membre: „Produsele provenite din statele noi nu au declansat un „dumping“ in UE15, in primul rand datorita faptului ca majoritatea schimburilor de produse agricole erau scutite de drepturi si nesubventionate inainte de extindere.“ In plus, noile state membre au introdus si au aplicat in mod satisfacator normele veterinare, fitosanitare, de siguranta alimentara, astfel incat punerea in aplicare a masurilor de salvgardare specifice nu a fost necesara.
Politica agricola comuna, spune domnul Tabajdi, a fost favorabila atat vechilor state membre (prin largirea pietei catre noile state membre prin abolirea granitelor) dar si noilor state membre (prin stabilizarea preturilor si a pietelor in anumite domenii, ca cerealele, sfecla de zahar si carnea de vita si prin cresterea veniturilor agricole).
Mai sunt probleme de rezolvat
Inca nu sunt indeajuns de multi bani investiti in agricultura noilor state membre. Chiar si la sfarsitul perspectivei financiare 2007-2013 platile directe si creditele relative la dezvoltarea rurala destinate noilor state membre nu vor reprezenta decat 19% din bugetul pentru UE27, pe cand noile state membre (UE10 plus Bulgaria si Romania) vor detine 30% din suprafata agricola si 50% din muncitorii agricoli.
Competitia existenta in vechile state membre este inegala: Actul de aderare a prevazut pentru platile directe, in noile state membre, o perioada lunga de introducere treptata (noua ani), pornind de la un nivel initial scazut (25% din nivelul aplicabil in UE), desi normele privind piata interna si contributia bugetara li se aplica integral. „Nivelurile costurilor si veniturilor in noile state membre nu justifica acest grad de diferentiere, care genereaza, pentru agricultorii din noile state membre, conditii inegale in ceea ce priveste concurenta“ spune raportul.
In plus, fiecare stat membru nou aplica un regim de plati directe complementare, care are doua dezavantaje: este o povara pentru bugetele nationale si deturneaza resursele nationale din schemele de ajutor de stat agreate cu Comisia europeana, care ar putea fi esentiale in facilitarea schimbarilor necesare in anumite sectoare.
Parlamentul european cere Comisiei sa acorde mai multa atentie noilor state membre si spune ca este necesara o revizuire a politicii agricole comune. Deputatii europeni „spera ca viitoarea politica PAC nu numai sa tina seama de nevoile Uniunii extinse, dar si sa devina mai usor de gestionat, sa faciliteze sarcina administrativa a agricultorilor si a autoritatilor nationale si sa incurajeze o productie sigura, orientata catre piata si care sa respecte normele de mediu, mentinand, in acelasi timp, viitorul agriculturii durabile“.
