Dorin Dușciac, un emigrant moldovean din Franța și alți câțiva confrați de emigrație promovează de la un timp, cu multă tenacitate, ideea unui Minister al Diasporei. Acesta, în numele Țării Moldovei, ar avea o grijă părintească de fiii ei rătăciți prin lume, i-ar ajuta să-și păstreze scumpa identitate națională, ar urmări ce fac copiii lor abandonați care și pe unde și i-ar povățui mai ales cum să-și cheltuiască banii.
De identitatea mea culturală și lingvistică, de mine însumi, de familia mea, de rudele mele din Moldova, de banii mei – am grijă eu singur. Nu am nevoie de grija părintească a Ministerului Diasporei. Nu suport ca eu să muncesc în sudoarea frunții în străinătate, iar Ministerul Diasporei și funcționarii lui să aibă grijă de mine de la Chișinău. Nu suport ca eu să muncesc în frig, iar ei să-și încălzească fundurile pe caloriferele fierbinți în cabinetele Ministerului Diasporei. Nu suport ca eu să muncesc sub soarele lunii iulie, iar ei să facă planuri privitoare la mine în cabinetele cu aer condiționat ale Ministerului Diasporei. Nu vreau ca Ministrul Diasporei și funcționarii Ministerului Diasporei să fie plătiți, pentru că au grijă de mine, 8 ore pe zi, 26 de zile pe lună, 12 luni pe an. Nu vreau!
Am eu singur grijă de mine!
De Victor Druță
Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorului și nu reflectă în mod neapărat poziția portalului Moldova.ORG
