De la o vreme, Voronin caută orice prilej ca să gâdile orgoliul alegătorilor rusofoni, să se linguşească pe lângă ei, să le demonstreze că este cel de „altădată”, ca ei să regrete că nu l-au sprijinit în alegerile locale.
E deranjant nu faptul în sine, ci felul în care o face. E un lucru obişnuit în politică să încerci să obţii simpatiile unei anumite categorii de alegători, dar păstrând simţul măsurii, vorbindu-le cu sinceritate, tratându-i cu respect, nu flatându-i în mod grosolan, nu umilindu-i cu minciuna, spunându-le doar ceea ce doresc să audă. Şi cu atât mai mult, gesturile de curtoazie nu trebuie însoţite cu scuipături şi înjurături la adresa altora. Nu e neapărat să ofensezi pe cineva, pentru a-ţi demonstra respectul şi admiraţia pentru altcineva…
Fiindcă e lipsit de bun simţ, Voronin întrece măsura, exagerează, fără să-şi bată capul de consecinţe. Mai cu seamă pe terenul „minat” al relaţiilor interetnice un preşedinte trebuie să se deplaseze cu maximă prudenţă, pentru a nu provoca patimi nedorite. Zilele trecute, de exemplu, el a tulburat minţile unor nostalgici referindu-se într-un mod ambiguu la alfabetul chirilic ca la „primul alfabet al moldovenilor”. Nici să te gândeşti că prin capetele unor compatrioţi de-ai noştri mai hibernează spiritul anilor 1990, ei fiind gata să reia disputa despre necesitatea revenirii la alfabetul latin, cerând reintroducerea celui chirilic ca dovadă că PCRM se reorientează din punct de vedere geopolitic. O simplă remarcă, făcută din exces de zel, după tiparele sovietice, de genul „lumina vine de la răsărit” a trezit la viaţă nişte monştri ai trecutului, care sunt gata să declanşeze un nou război, ca să ne dicteze iarăşi alfabetul în care să scriem şi cum să ne numim limba. Fireşte că ei îşi dau seama că un asemenea decret va avea efectul unui chibrit într-un butoi cu pulbere.
Crezând că face campanie electorală, Voronin se joacă, de fapt, cu focul. Declaraţiile lui provoacă spiritele revanşarde, animate şi de ofensiva geopolitică a Rusiei din ultima vreme. Chiar dacă ruşii din RM îl cunosc bine pe liderul PCRM şi nu sunt lipsiţi de simţul realismului, modul în care el încearcă să li se bage sub piele îşi are efectul. Ideea ce li se inoculează în permanenţă rusofonilor e că „oricât ar fi de rău PCRM, celelalte partide nu sunt mai bune”. Mişcarea „Ravnopravie” care pretinde că ar reprezenta interesele ruşilor, nu face decât să-l asiste pe Voronin, prin demersurile sale dezechilibrate, românofobe. Între PCRM şi „Ravnopravie” s-a declanşat o adevărată competiţie – care dintre ele îi va speria cel mai mult pe rusofoni şi-i va porni împotriva românilor. Există, fireşte, şi voci critice, realiste, dar ele răzbat cu greu, neavând acces la mass-media publică, fiind hărţuite de autorităţi şi bruiate de mass-media procomuniste.
Totuşi, asediul la care este supus electoratul rusofon ar putea fi în van. Căci rezultatul concret pe care îl vom vedea în alegerile parlamentare din 2009 va depinde în primul rând de comportamentul Moscovei. Deşi Kremlinul îl încurajează pe Voronin în acţiunile sale românofobe, aceasta nu înseamnă în mod automat că îl va sprijini în alegeri. De la încurajare şi până la sprijin, direct sau indirect, e o cale lungă. Kremlinul nu poate să nu fie la curent că Voronin reprezintă un clan şi că o bună parte a populaţiei RM, intelectualitatea în primul rând, şi cea românofonă şi cea rusofonă, urăşte acest clan. Va risca Putin să-şi păteze reputaţia şi să discrediteze Rusia de dragul lui Voronin? (Nicolae Negru).//www.ziar.jurnal.md
