Anul 2014 este, fără îndoială, unul crucial pentru destinul de mai departe al Republicii Moldova. Pe parcursul acestui an, țara noastră va semna Acordul de Asociere cu UE, care va pune începutul adevăratei sale modernizări, iar noi, cetățenii ei, urmează să obținem dreptul de a călători liber, fără vize, în 26 de state ale UE, plus în Elveția, Norvegia, Islanda și Liechtenstein.
După 23 ani de ezitări, brambureală și poticniri pe loc drept, avem în față o nouă șansă de a ieși din labirintul tranziției post-sovietice fără sfârșit, pășind sigur pe calea integrării europene a țării noastre. Este o șansă câștigată de tinerii noștri înfruntând coridoarele morții în aprilie 2009; este o șansă muncită din greu în Italia, Spania, Portugalia, Irlanda, Franța, Germania de sute de mii de frați, surori, mame, pentru ca noi, cei rămași acasă să trăim decent, iar țara noastră să existe; este o șansă visată de sute de mii de copii pentru a-și vedea și cuprinde mamele măcar o dată pe an; este o șansă suferită de sute de mii de mame rămase acasă în așteptarea copiilor lor plecați peste hotare în căutarea unui trai decent, a unui rost în viață; este unica noastră șansă de a începe să facem ordine în casa noastră comună, debarasându-ne de politicienii farisei și iresponsabili, de judecătorii aserviți și corupți, de funcționarii diletanți și aroganți, de prostie și sărăcie.
Suntem noi în stare să nu ratăm, încă o dată, această ultimă șansă? Suntem noi capabili să luăm, odată și odată, destinul nostru în mâinile noastre? Suntem noi în măsură să nu dezamăgim așteptările copiilor noștri, să le oferim un viitor mai bun? Suntem noi în stare să răsplătim suferințele mamelor, surorilor și fraților noștri, care abia așteaptă să revină din pribegie acasă – dar în țara lor, nu a hoților? Suntem noi oare capabili să construim o țara modernă, europeană, democratică și prosperă, unde politicienii, judecătorii, polițiștii, funcționarii sunt slugile noastre și nu invers? În general, putem noi, oare, să construim un stat modern?
Pentru a lua destinul în mâinile lor, pentru a nu rata viitorul copiilor lor, pentru a recâștiga dreptul lor de a construi o țară europeană, liberă, democratică și prosperă, ucrainenii au fost siliți să iasă pe baricade pentru a înfrunta despotismul unei clase politice fără scrupule, corupte și incapabile să le reprezinte și să apere interesele naționale.
Noi, moldovenii, putem ajunge în aceeași ipostază, dacă vom lăsa să decidă alții ce e bine și ce e rău pentru noi, dacă vom tolera incompetența, impertinența și fariseismul politicienilor noștri, aleși să ne conducă țara, dacă vom da a lehamite din mâini, fiind cuprinși de scepticism, dacă ne vom ostraciza din viața publică, lăsând tot felul de pseudo-politicieni patrioți, profitori la drumul mare, să ne conducă spre Golgota. Dacă vom merge pe această cale, vom pierde mulți ani cruciali de acum încolo.
La toamnă ne așteaptă momentul adevărului, când va trebui să alegem nu între Filat și Voronin, nu între Plahotniuc și Filat, nu între Ghimpu și Hadârcă, ci să alegem destinul nostru de a trăi într-o țară normală, într-o țară liberă, într-o țară europeană, unde legea e una pentru toți, de la Vlădică, până la Opincă, unde statul și politicienii sunt în slujba societății și nu societatea în slujba lor, unde justiția e justă pentru toți, unde procurorul și judecătorul sunt aserviți legii și nu politicienilor corupți, unui oligarh sau despot, unde hoții și corupții sunt hăituiți și puși la pârnaie, dar nu aleși să conducă statul, unde oligarhii și săracii au aceleași drepturi, unde cei bogați plătesc taxe fiind solidari cu cei oropsiți și unde nimeni nu are dreptul să-ți pună călușul la gură pentru faptul că gândești și vorbești liber.
Construirea unei astfel de țări nu este o fantasmagorie, ea se numește integrare europeană. Putem noi oare să edificam o astfel de Moldovă? Sunt convins că putem, dacă desigur la toamnă vom vota nu de dragul lui Voronin, nici a lui Plahotniuc, nici a lui Lupu, nici a lui Filat sau a lui Ghimpu, dar vom vota pentru viitorul nostru și al copiilor copiilor noștri.
Editorialul semnat de Victor Chirilă a fost publicat în Newsletter-ul realizat de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în comun cu Friedrich-Ebert-Stiftung (FES).
